O citesc pe Agatha Christie pentru prima dată. Nu am citit-o înainte pentru că nu am avut ocazia, nu pentru că nu mi-am dorit, însă din aceste aspecte pot să declar un singur lucru: sigur nu va fi ultima dată când o voi citi.
De ce? Tabloul a fost pentru mine o lectură spectaculoasă. O lectură pe care, sincer, aș reciti-o, conștientă fiind de faptul că recitind-o, s-ar putea să remarc și alte detalii, pe care nu le-am remarcat la o primă lectură.
Și nu mi-a plăcut doar stilul enigmatic al autoarei, ci am apreciat și cursivitatea poveștii, respectiv suspansul și misterul pe care aceasta l-a introdus într-un mod atent gândit prin intermediul personajelor și, cel mai important, prin intermediul unui tablou.
Cine s-ar fi gândit vreodată că s-ar putea scrie o poveste atât de bună pe baza unui tablou? Diferența dintre alte tablouri și acesta este evidentă, însă. Acesta nu este, nicidecum, unul obișnuit, ci ascunde indicii pe care doar un personaj precum Tuppence ar putea să le deslușească. Tuppence și Tommy, personaje pe care le-am iubit de la început, până la sfârșit. Personaje conturate ca având caractere puternice, dar și mistice în același timp.
De asemenea, un lucru este sigur. Doar Agatha Christie poate scrie o astfel de poveste. Doar un autor talentat, cu experiență în ale scrisului poate contura un traseu enigmatic pentru cel prezent în opera Tabloul. Și nu, nu exagerez când menționez faptul că scrierile ei sunt adevărate opere ale suspansului și misterului, căci o operă se definește prin calitate, cursivitate și o selecție de personaje care colaborează cu orice cititor.
De la această idee, am ajuns la concluzia că este prea puțin probabil să existe vreun cititor care să n-o fi îndrăgit pe această autoare. Categoric, fără dar și poate, măcar o carte de-a ei trebuie să te cucerească.
Dar știți ce este cel mai interesant? Eu niciodată nu am fost atrasă de genul horror sau thriller. Și atunci, cum se face că această carte mi-a fost pe plac? Recunosc că am încercat să mai citesc astfel de lecturi, dar, pur și simplu, nu erau de mine. Inițial, m-am descurajat, dar după ani întregi în care n-am mai pus mâna pe o carte de acest gen, iată că veni momentul să mă delectez cu o lectură pe care nu doar că am îndrăgit-o, ci am iubit-o.
Acțiunea și firul epic dinamic, personajele și caracterele secundare care dau un aer de basm poveștii sunt doar câteva elementele pe care le consider reprezentative pentru Tabloul.
Totul a fost bine gândit și transpus în secvențe care să conducă cititorul spre ruta greșită a dezlegării misterului. Căci atunci când ai impresia că știi cine este, de fapt, criminalul, Agatha Christie schimbă șirul evenimentelor și întâmplărilor, dar în așa fel încât să stârnească nu confuzie, ci un interes și mai mare față de lectură.
Nimeni și nimic nu poate diminua suspansul pe care aceasta l-a introdus prin cuvinte cheie definitorii, la fel cum nimeni, nu poate înlocui cele două personaje ale acestei serii. Împreună? Tuppence și Tommy sunt echipa perfectă. Nu uita, totuși, că mai acceptă un singur coechipier: pe tine.
Alte recenzii de la Agatha Christie:
