Brittainy C. Cherry scrie într-un mod unic și are un stil care nu este recomandat oricui. Dacă ești pasionat de Romance, sigur îți pot recomanda cărțile ei, dar dacă vrei și o lecție de viață impresionantă, care te poate impacta, atunci trebuie să te gândești puțin dacă ești pregătit pentru așa ceva. Cherry nu este o autoare obișnuită, care scrie povești de dragoste obișnuite, ci adaugă mereu o extra doză de dramatism pentru o experiență deosebită, pe care nu o vei uita prea curând.
„Tăcerea din adâncuri” este o carte impresionantă, care îți sfâșie inima. Am fost destul de copleșită de intrigă încă de la început și deși îmi repet că nu îmi place să citesc povești triste, atunci când vine vorba despre această autoare, pur și simplu nu mă pot abține!!!
Maggie și Brooks se cunosc din copilărie și pe măsură ce se maturizează, relația lor evoluează. Maggie a fost dintotdeauna îndrăgostită de Brooks, însă lui i-a luat ceva timp pentru a-și asuma sentimentele față de ea. Mi-a plăcut mult de Maggie încă de la început, pentru că este deșteaptă, perseverentă și vorbește mult, dar atunci când trebuie. Are o inocență aparte și simți nevoia de a o proteja și de a-i sta alături. Brooks nu s-a purtat mereu frumos cu ea, dar în momentul în care intervine un eveniment dramatic în viața lor, dinamica relației lor s-a schimbat și a evoluat în direcția pe care noi ne-am dorit-o. Mi-a plăcut foarte mult de ea, modul în care încerca să nu iasă în evidență și relația ei cu cărțile sale. Este un personaj care se pierde în universul lecturii și simți cât de absorbită este de această pasiune.
După ce revine la sentimente mai bune și realizează cât de mult o iubește, Brooks devine un erou veritabil, care mi-a atras atenția. Relația lui cu Maggie este mai mult la nivel emoțional decât fizic și cred că asta m-a atras cel mai mult. Mi-a plăcut evoluția sa, mi-a plăcut cum și-a recunoscut sentimentele și ce anume a făcut pentru a-și demonstra dragostea.
Au avut o conexiune fără să fie nevoie să se exprime în cuvinte, la un nivel pe care doar Brittainy C. Cherry putea să-l obțină. Au folosit muzica și contactul vizual și vă rog să mă credeți, este o conexiune pe care nu o întâlniți des în poveștile de dragoste.
Așa cum ne-a obișnuit Brittainy, fiecare carte are în centru un element din natură, în cazul acesta fiind apa, dar povestea tratează și un subiect mai sensibil, aici vorbind despre șocul post traumatic și urmările sale. Ne îndrumă într-un fel aparte și ne spune ce avem de făcut dacă știm pe cineva care suferă de așa boală, mai ales în cazul celor mici. Fiecare se manifestă în felul lui în fața unei situații dramatice, însă semnele trebuie recunoscute pentru a nu escalada mai târziu. Este un subiect dificil, însă îmi place cum l-a abordat și integrat în poveste. V-am spus eu că are talent. 🙂 Am scăzut puțin din nota acordată aceastei cărți pentru final, dar nu o să dau multe informații aici.
Trebuie neapărat să descoperiți singuri și să îmi spuneți dacă exagerez sau nu în ceea ce privește concluzia.
