V-am mai spus 
că Victoria este genul meu de protagonistă? Adică, naturală şi normală. Când ţara arde, problema ei se reduce la detalii nesemnificative.
-Te cheamă Ramkoemar?
Ian îmi aruncă o privire cruntă, aşa că am tăcut mâlc. Puteţi spune că nu prea mă concentram asupra lucrurilor cu adevărat importante, dar, ce vreţi, tentativa de omor din lift mă cam zdruncinase.
Victoria este maximă din toate punctele de vedere. Se aruncă în hău şi în timp ce cade, mai stă ea, aşa, mai meditează, vezi Doamne trebuia să verifice măcar adâncimea hăului sau să-şi fi luat o paraşută, în eventualitatea în care viteza de cădere ar fi fost mult mai mare decât timpul ei de reacţie. Hmmm… dileme, peste dileme. O minunăţie de protagonistă ce să mai…
După ce am descoperit o mică parte din lumea ascunsă a nemuritorilor şi le-am salvat vieţile (bine, Victoria a făcut-o, noi am asistat-o din spatele paravanului de sticlă), am mers mai departe. Victoria şi-a văzut de viaţa ei, şi-a dat frâu liber sentimentelor pentru Arrio şi s-a împăcat cu faptul că pentru ea, normalitatea nu va mai fi cum a fost. Viaţa devine şi mai dificilă când nici viaţa nemuritorilor nu vrea să rămână pe făgaşul normalităţii lor, iar Arrio dispare subit.
Victoria nu poate sta deoparte, aşteptând ca alţii să-i salveze iubirea. Cum era de aşteptat, ea preia frâile căutării şi nu se va lăsa până nu va ajunge unde trebuie: în braţele lui Arrio. Alături de vikingul Ian, Victoria va porni într-o călătorie riscantă ce va ascunde mai multe secrete decât o simplă dispariţie a unui vampir.
O. G. Arion ne aruncă într-o nouă poveste magică plină de mit și legendă unde aflăm mai multe detalii despre nemuritori şi întâlnim noi personaje precum: elfi, fomori, nefilimi, cambioni, incubus. Descoperim câte din cele doisprezece familii ce au primit blestemul lui Freyr mai cutreieră lumea cu paşii lor de vampiri, luptăm pentru viaţa noastră cu primii vampiri şi dăm nas în nas cu vestita Lilith. Care este locul ei în istorie şi mit şi cum reacţionează Victoria în prezenţa ei, rămâne de văzut.
La origine erau teribili: extrem de atraşi de frumos, este adevărat, dar trăiau după propriile legi, lucru care îi făcea temuţi altor rase. În bătălii erau cruzi şi nu arătau niciun pic de milă. Dacă prindeau un alt nemuritor ca prizonier îi tăiau aripile.
În Te voi găsi, volumul doi al seriei Nemuritor, Victoria ne va da adevărate dovezi de curaj şi inconştienţă. Va renunţa la siguranţa sa, atât pentru a-l găsi pe Arrio, cât şi pentru a-şi ajuta noii prieteni, precum elfiţa Serena. Va găsi ajutor nesperat în micul dragon, Gunther, îşi va descoperi noi puteri şi va învăţa să folosească cărţile în favoarea sa, dar cu ce preț?
Elfii ăştia, minutul şi gluma.
Când vine vorba de o protagonistă preferată, Victoria este de departe aleasa. De ce? Fiindcă este fantastică. Fantastic de normală, de naturală, de umană. Este un om cu defecte aruncat în arena celor mari, dar care are suficient de mult curaj cât să nu se lase doborâtă de acest mic incovenient. Şi ce dacă ceilalţi sunt mai puternici, ea doar o dată poate muri şi o va face luptând.
…femeia a încercat să mă prindă de gât şi să mă tragă spre gura ei deschisă. Fără să ezit i-am ars o palmă răsunătoare, în timp ce ţineam strâns funia care o secătuia de puterile ei vampireşti.
-Pe bune!?! am ţipat eu. Eşti ca scorpionul ăla din fabulă, cucoană! Eu chiar încerc să te ajut, iar tu vrei să mă muşti?
Te voi găsi este continuarea unei serii senzaţionale, unde miturile se împletesc natural cu ficţiunea, unde „starurile” suferă de defectul normalităţii, iar adevărata forţă şi putere nu izvorăşte din nemurire ci din sentimentele unei inimi îmbătate de iubire, mereu în căutare de frumos.
Alte recenzii de la O. G. Arion:
