− „…A fi om în viaţă e o artă sau un destin?!”
Temă pentru acasă un roman pe care dacă-l citeşti, pur şi simplu nu poţi să-l păstrezi pentru tine. Simţi nevoia acută să îi faci şi pe alţii să-l citească. L-am văzut la rândul meu în multe liste cu recomandări şi mă bucur mult că l-am citit.
Nicolae Dabija un magician al cuvintelor şi al trăirilor, un scriitor profund ce te face prin stilul său de a scrie să iubeşti fiecare rând, fiecare pagină şi să vrei să nu se termine cartea, să rămâi cât mai mult in poveste.
Am fost cuprinsă de un amalgam de sentimente citind această carte emoţionantă până la lacrimi, o poveste de dragoste atât de frumoasă şi tristă în acelaşi timp, atât de puţin consumată şi totusi extrem de intensă.
Povestea celor doi: Mihai Ulmu şi Maria Răzeşu, trece peste atrocităţile istoriei, prin lagăre, prin durere şi neputinţă, fiind o iubire rodnică prin fiul lor Mircea.
− Dacă iubeşti sau nu?! E ca şi cum ţi-ar fi indiferent dacă trăieşti sau nu. Când iubeşte, omul devine ceilalţi sau celălalt, şi abia atunci este puternic cu adevărat. Alături de iubire, dintre toate harurile dumnezeieşti, Apostolul Pavel punea răbdarea. Să avem răbdare să ne iubim semenii, chiar pe cei care o merită mai puţin.
Mihai Ulmu, profesor de română, ajunge în lagăr luat direct din sala de clasă, nu înainte de a le da o ultimă temă pentru acasă, una cutremurătoare.
− Uită-te mai atent în jur şi-o să descoperi multă răutate. Dar oamenii nu sunt răi, ei sunt doar înrăiţi. Iar răutatea se contractează, ca o boală. O lume suspicioasă, disperată, diabolică, indiferentă, în agonie, bolnavă de ură. Crezi că aceşti oameni au fost astfel şi înainte de-a ajunge aici?! Să nu crezi acest lucru. Au fost nişte oameni minunaţi. Aici e închisă, izolată de restul lumii, floarea societăţii. Neputinţa, disperarea, oboseala, frigul, foamea i-au făcut răi. Şi omul îşi revarsă răutatea lui tot asupra unuia de-alde el. Că peste cei care o merită cu adevărat nu poate. Aceia îţi strivesc degetele la uşorul uşii sau te pun la zid dacă le spui că nu-s iubiţi. Dacă toate umilinţele prin care vei trece nu vor izbuti să te facă om rău, asta va fi marea ta victorie.
M-a impresionat mult Maria, o fată simplă de la tară, dar mai puternică decât aş fi crezut că poate fi construită de către autor.
Nu mi-a fost uşor. Dar aveam în mine suficient curaj. În viaţă câteodată, ca să fii fericită, trebuie să ai curaj să fii fericită…
O carte din care aş putea scrie zeci de citate, dar mă opresc aici şi vă spun doar atât: trebuie neapărat citită, e profundă de la cap la coadă.
Lectură plăcută !!!
Alte recenzii de la Nicolae Dabija:
