„Tess D’Urberville” de Thomas Hardy este o carte care m-a făcut să am sentimente amestecate. Nu știu dacă e bine, dar am pornit la drum cu păreri proaste despre personajul principal și asta mi-a influențat oarecum lectura.
La început nu știam dacă se va ajunge la situații nepotrivite în ceea ce o privește pe Tess, personajul principal și eponim, însă bănuiam ceva. Însă naivitatea ei și prostia familiei care a împins-o de la spate spre ceva ce ea nu își dorea nu mi-a mirosit a bine din prima.
Recunosc că la începutul lecturii romanului „Tess D’Urberville”, am avut câteva păreri preconcepute
Totuși, nu îmi vine să cred cât de mult mi-a plăcut cartea chiar dacă e dramatică și are un final oarecum așteptat. Final, care de altfel, a fost drept pentru faptele prezentate. Mie mi-a părut rău pentru deciziile personajelor, care au dus unde au dus. Mi-aș fi dorit să fie pedepsiți la timpul lor cei care meritau(domnul Alec D’Urberville). Și să aibă posibilitatea de a fericiți cei care de asemenea meritau(Tess împreună cu Angel Clare).
Am urât destul de mult pe cei naivi(cum era tatăl lui Tess) și pe cei orgolioși care au împins mielul spre tăiere(mama lui Tess). Mi-a părut de asemenea rău că ea a decis să se sacrifice pentru binele altora și că nu și-a trecut peste mândrie pentru a cere ajutor. Dar oricum, romanul clasic „Tess D’Urberville” este minunat. Îl recomand și înțeleg oarecum că așa a stat situația datorită vremurilor, gândirii de atunci și regulilor scrise și nescrise, văzute drept atât de stupide astăzi.
De la Thomas Hardy am mai citit și „Idilă pe un turn”
Însă deși citită înainte de „Tess D’Urberville”, nu m-a impresionat la fel de tare precum lectura de față. Romanul cu Tess în rol principal, deși tragic, a fost mai captivant și mai ușor de parcurs. Mi-a plăcut cum autorul a conturat personajele și le-a analizat foarte bine sentimentele. Cu toate acestea, mi-ar fi plăcut ca ele să fie mai sincere, mai deschise. Să nu-și mai lungească atâta durerea și suferința din cauza principiilor răsuflate pe care le aveau.
Dar evident, gândirea mea este conform zilelor noastre. Pe când oamenii acelor timpuri nu prea aveau șansa de a spune ce gândesc cu adevărat și a fi rebeli, fără a avea de suferit consecințe de pe urma gândirii sau faptelor lor.
Ipocrizia, minciuna, orgoliul, mândria și criticile dure se regăsesc din plin în acest roman clasic. Accentul pus pe titlurile nobile și pe religie, pe bogăție și respectabilitate au năruit lumea celor săraci, țăranilor, celor fără educație și celor naivi și inocenți. Așa cum s-a întâmplat cu Tess și cu familia ei.
