Ce ai pune mai presus de propria viață?
Dacă te-ai simți în pericol, ce ai fi capabil să faci pentru a supraviețui?
În centrul misterului ce trebuie elucidat se află comisarul Adamsberg și ciudata lui echipă. Adamsberg pare a fi un tip cu capul în nori, dar are un instinct bun și un nas pe măsură, și reușește să ia urma vinovatului chiar și când e învăluit de întuneric și fără multe indicii sau piste. Oamenii cu care lucrează sunt o adunătură pestriță, fiecare cu ciudățenia lui: un erudit a cărui memorie este împrospătată și trezită la viață de câteva sticle de vin, un altul care, în ciuda energiei debordante, are nevoie de câte o pauză de somn la fiecare trei ore, o femeie cu nume delicat de floare și masă musculară impresionantă ce poate pune pe fugă o gașcă de agitatori și, mascota echipei, o pisică ce nu doarme decât lângă copiator, dar care pentru a fi hrănită are nevoie de un om care s-o poarte în brațe pe scări și să-i țină companie pe toată durata festinului.
Cartea face parte dintr-o serie care urmărește cazuri ieșite din comun pe care Adamsberg reușește să le rezolve. De data aceasta, totul pleacă de la două sinucideri ce par a fi aranjate și de la un simbol găsit desenat la locul ambelor decesuri. Simbolul seamănă cu o ghilotină, de fapt pare a fi tiparul a două modele de ghilotină suprapuse, ca și cum cel care l-a desenat nu s-a putut decide să aleagă unul singur.
Dar ce au în comun cei doi morți în afara simbolului?
Care ar putea fi legătura dintre o profesoară paralizată și un miliard pasionat de curățarea mediului înconjurător?
Poate o excursie în Islanda, ce a avut loc cu mai bine de zece ani în urmă, la care amândoi au participat și din care s-au întors mai puțini membri decât au plecat? Sau poate că ambii sunt membri ai unei grupări ce admiră spiritul pur al lui Robespierre? Da, ați citit bine. Același Robespierre, mort de mai bine de două secole, omul care a condus o revoluție, Incoruptibilul, cel care n-a pregetat să-și ghilotineze și cel mai bun prieten când acesta s-a dovedit a fi potențial dușman al ideilor sale, simbolul Revoluției franceze.
Dar care e motivul celor două morți recente?
O afacere rămasă neterminată din Islanda care cumva, acum după zece ani, a reieșit la suprafață sau o răzbunare a unui împătimit adept al lui Robespierre, un urmaș al revoluționarilor francezi care s-a hotărât să-și facă singur dreptate?
Ancheta comisarului nu pare a merge în direcția bună, iar acesta este privit cu suspiciune și neîncredere de cei din echipă. Este acuzat că nu se concentrează pe lucrurile și indiciile importante, insistând să piardă timpul alergând după cai verzi pe pereți. Stilul lui detașat, relaxat și visător nu este atitudinea de care are nevoie echipa, aflată sub presiune. Pare a aluneca printre ghețurile islandeze, rătăcind în ceața deasă, urmărit de spiritul neînduplecat al lui afturganga, nimerind violent în plină Revoluție franceză, chiar în fața Incoruptibilului.
Poate că ar putea părea un pic rătăcit, dar pentru cine-l cunoaște, cum e Louis, vecinul său, dorul lui de ducă ar trebui privit ca un lucru pozitiv, ca un prim pas pe urmele vinovatului. Nasul lui a luat mirosul, iar acum nu trebuie decât să se țină după el…Dar încotro îl poartă instinctul și ce pericol îl pândește acolo? Către Islanda să verifice un adăpost primitiv vechi de zece ani în care 11 persoane s-au luptat să supraviețuiască frigului și foamei timp de două săptămâni și din care doar 9 au reușit să se întoarcă sau în mijlocul urmașilor revoluționarilor francezi ce-și imită atât de bine strămoșii?
Cum au supraviețuit cei nouă în iadul acela alb?
Ce compromisuri au fost nevoiți să facă? Ce secret îi leagă? Ce legătură există între acești excursioniști rătăciți în ceața din ocolita Insulă a Vulpii și acești entuziaști susținători ai lui Robenspierre. Încercă ei oare să aplice în prezent și la o scară mai mică politica de teroare dusă de înaintașul lor? Să fie Robenspierre oare liantul? Sau poate legătura e făcută de un mic os omenesc și aparține unei alte victime demult uitate?
Scrierea este curată și lejeră, cu un ușor ton ironic, cu replici amuzante și oameni curioși din fire în ceea ce privește viața celorlalți. Îți dă senzația că din clipă în clipă unul dintre membri mai dezinvolți ai echipei va pune pe tapet o bârfă suculentă. Mi-au plăcut elementele de superstiție islandeză împletite în poveste. Am prins drag de simpaticul comisar și voi căuta și alte părți din serie.
Alte recenzii de la Fred Vargas:
