Eu și poezia, apa și uleiul, sarea și zahărul. Însă chiar și cel mai surd om din lume poate simți vibrațiile, asta am simțit și eu, o mică mișcare din punctul mort. Au fost câțiva care au reușit să îmi trezească culorile în negrul ochilor, sentimente care m-au făcut să rezonez. Aliona Ivanova, Peter Raicu și Augustina Visan.
Pardon de selectivitate, dar am promis cuiva că o să fiu sinceră până la sfârșit. O fi vârsta, trăirile, întâmplările nefericite sau nu, cert este un singur lucru, avem cu cine mereu, orice generație își aduce frumosul și talentul pentru a se remarca prin prisma anilor care trec.
Este aidoma călătoriei în timp, citind ce au scris alții, fiecare dintre noi pășește pe aceleași urme lăsate de cei care au avut nevoie de o altfel de exprimare decât cea a dialogului simplu. Poezia este o exaltare a ceea ce arde în suflet și vrea să prindă aripi în cărți!
Unii au scris de dragul scrisului, alții pentru ei înșiși, ceilalți pentru noi, însă sunt și cei care scriu pentru timp, pentru pagini de istorie! Pe toți îi veți găsi aici, în antologia lui Dumitru Crudu.
Pe lângă dragul de voi, snobul din mine nu înțelege lipsa semnelor de punctuație, aranjare și rima de dragul rimei.
Poezie contemporană – la dispoziția dumneavoastră cu „fresh meat”!






