Romanul “Ținutul Loney” de Andrew Michael Hurley este un bestseller. Câștigător al Costa First Novel Award 2015 și The British Book Awards Book of the Year 2016. Este o operă de ficțiune uimitoare. Dar nu este un horror cu acte în regulă. Este mai degrabă un roman gotic decât de groază. Dar asta îl face grozav pentru iubitorii genului noir.
Nu trebuie să te aștepți la scene violente, înfricoșătoare și sângeroase. Atmosfera sumbră este cea care face totul la această carte de debut.
“Ținutul Loney” de Andrew Michael Hurley are o scriere minunată
Relatarea este la persoana I, din prisma unui adolescent care vede evenimentele în felul său. Romanul are o atmosferă sumbră, câteodată bizară, care te va duce cu gândul la mistere și culte secrete. Mie lectura mi s-a părut destul de ciudată, dar nu pot spune că nu mi-a plăcut.
Pe lângă atmosfera bizară, gotică, descrierea personajelor și a locurilor completează povestea. Vremea este mereu urâtă. Ceața amenință în permanență coasta de nord a Angliei, acolo unde este scena desfășurării acțiunii. Așa zisul ținut Loney, un loc care nu face altceva decât să-ți producă o permanentă angoasă.
O familie pornește într-un pelerinaj alături de preotul său catolic, alte rude și enoriași ai bisericii. Merg într-o parte izolată și stingheră din Marea Britanie, pentru a se refugia în rugăciune și liniște. Locația este bineînțeles ținutul Loney despre care aminteam mai sus. Scopul acestui pelerinaj este de a completa un ritual care să vindece pe unul dintre băieții familiei. El suferă de o formă de autism.
Ei se vor caza la o veche reședință gotică, unde se vor afla mare parte în solitudine
Dar pe lângă neobișnuitul casei, și oamenii locului sunt foarte ciudați și amenințători. Nu văd cu ochi buni sosirea pelerinilor aici. În plus, în acea locuință se va descoperi și o cameră secretă care îi va înspăimânta foarte tare pe cei de acolo. Vei resimți prin ritualurile lor și prin predicile ciudate de la fața locului tradiții păgâne și tehnici de vrăjitorie care te vor înfricoșa.
Ceea ce nu mi-a plăcut este faptul că deși în final fratele cu probleme este adult și își poartă singur de grijă, nu putem fi martorii ritualului violent care l-a vindecat în trecut, în ținutul Loney. Asta pentru că fratele său, naratorul, nu a binevoit să rămână în locul în care acesta era ținut pentru a descrie cum s-a produs minunea. Așadar, chiar dacă nu e un roman tocmai horror, neprezentarea acestui episod din poveste, îl face și mai puțin horror.
