Camelia Iuliana Radu este poetă, prozatoare, artist grafician și jurnalist, fiind de-a lungul timpului redactor cultural la cotidienele Jurnalul de Prahova și Telegraful de Prahova. Este autoarea următoarelor volume de poezie: Jucăm Lenin (Paralela 45,2016), Desaparecida (Tracus Arte, 2016), Norr, (Tracus Arte, 2015), Vântul în oglindă (Agol, 2015), Dincolo de fugă (Agol, 2015), Întredeschis (Agol, 2015), Negru de iarnă (Ateneul Scriitorilor, 2014), Tangerine Tango (Grinta, 2013), Oman (Karta-Graphic, 2012) și altele.
Este membră a Uniunii Scriitorilor din România, filiala Bacău. A înființat și a condus Cenaclul literar de avangardă Atelier XX, la Brăila, a organizat trei expediții etnografice, a primit un premiu UNICEF pentru pictură, a fost reporter corespondent pentru adiodifuziunea Română, a organizat numeroase expoziții de grafică de carte și a fost redactor cultural la diferite cotidiene ploieștene.
Toată experiența acumulată de autoare se poate observa în modul de transpunere a realității prin poezie. Vă va sensibiliza și revolta în același timp. Este imposibil să rămâneți indiferenți în fața suferinței celor care suportă poluarea din orașul lor, zi de zi. trecând prin disperarea de a nu putea schimba nimic.
Din momentul în care am avut în mână volumul de poezii ”Toluen” scris de Camelia Iuliana Radu am știut că nu o să fie o carte oarecare. Pornind de la titlul care, recunosc, m-a pus pe gânduri, și chiar m-a făcut să studiez această hidrocarbură aromatică care poate să fie combustibil și în același timp să ajute la fabricarea unor pastile. Însă, ce m-a frapat a fost să descopăr că toluenul este toxic și poate să aibă efecte dure asupra organismului uman. În volum, titlul este folosit, din motive literare, pentru a simboliza cumulul de noxe revărsat în aer de companiile care prelucrează petrolul.
După ce am descifrat titlul am trecut mai departe printre versuri ce au reușit să creeze sentimente puternice, apăsătoare și chiar tragice. Dacă au fost câteva clipe în care am sperat că acest volum de poezii îmi va descrie sentimente romantice, frumoase, această iluzie a fost eliminată imediat ce am intrat adânc în imaginea creată de versuri. Am realizat cu tristețe că versurile conturează o realitate dură pe care de multe ori nu o conștientizăm, pe care de multe ori alegem să o ignorăm, să nu o vedem: “blestemați să fiți voi/ deputați și senatori care ați uitat de ce /ați ajuns în parlament și în senat” (pag. 18 – poezia blestemul cancerosului)
Citind Toluen, am fost martoră la scene în care am putut să înțeleg cum ploieștenii sunt obligați să își distrugă visul frumos pe care toți îl avem, visul de a se îmbogăți, din ”aurul negru”, Petrolul. Copii, bătrâni și adulți par a trăi într-un coșmar zilnic, pe care autoritățile par a nu-l observa: “o pădure de respirații migrează/ în imaginație/ șiruri lungi de bărbați cu rădăcinile rupte/ se târăsc spre ziua de mâine” (pag. 42 – poezia în groapa comună). Am văzut cum acești oameni sunt îngropați în vise ratate printre toxine care îi omoară încet zi după zi.
Volumul Toluen este un strigăt de disperare al unei comunități nedreptățile prin indiferență, este, în același timp și o trezire a conștiinței, pentru viitorul nostru, în care mediul este neglijat. Protestul prin poezie al Cameliei Iuliana Radu deschide un drum nou pentru literatura, acela al poetului care a coborât în stradă și devine vocea comunității din care face parte.
Îți recomand să citești această carte într-un moment de liniște, într-un colț al tău, unde poți să conștientizezi, unde poți să trăiești, unde poți să simți cu adevărat mesajul transmis de autoare.
Alte recenzii de la Camelia Iuliana Radu:
