Această carte mi-a dat un vibe serios de „Codul lui DaVinci”, însă plasat în alt context. Nu există nimeni care mă poate face să mă răzgândesc, pentru că așa este. Din ce am putut să văd în documentarea făcută, seria lui Louise Penny este a naibii de lungă și acest volum este cel cu numărul 16!!! Cine a citit toate cărțile a avut destul de multă răbdare cu personajele și tot universul creat. Eu nu am citit nicio altă carte din serie și am considerat că o pot trata ca atare, de sine stătătoare, și am reușit. Nu consider că am pierdut ceva esențial și lectura a mers foarte bine. Acțiunea are loc în Paris și acest lucru m-a încântat peste măsură, pentru că sunt legată emoțional de acest oraș.
Inspectorul-șef Armand Gamache de la Sûreté du Quebec anchetează de această dată un caz în Paris, unde nașul lui, miliardarul Stephen Horowitz, este victima unui atac.
O cheie bizară găsită în posesia acestuia îl trimite pe Gamache în cele mai neașteptate locuri — din vârful Turnului Eiffel în măruntaiele arhivelor pariziene, în hoteluri de lux sau pe urmele unor opere de artă codificate. Descoperă documente și dovezi păstrate zeci de ani de nașul lui, secrete îngrozitoare care pot schimba chiar harta lumii.
Curând, întreaga lui familie este prinsă într-o plasă de minciuni și amăgiri. Ca să afle adevărul, Gamache trebuie să hotărască dacă poate avea încredere în prieteni și colegi, în instinctele și în trecutul său. În familia lui.
Pentru că până și în Orașul Luminilor se ascund diavolii.
Înainte să începem „dezbaterea” aș vrea să vă spun că „diavolii” este doar o adresare metaforică. Povestea nu este una SF sau paranormală, ci se referă la oamenii care fac rău voi și se ascund în spatele unor măști bine lucrate. Asta pentru a clarifica „genul programului”.
Personajul principal este Armand Gamache, un inspector ce ajunge din motive personale în Paris, să își viziteze familia. Nici nu se gândea că o vizită de acest fel se poate transforma brusc în ceva ciudat. Stephen, nașul său, o să fie lovit de o mașină și lucrurile o iau puțin razna, pentru că Armand este convins că acest lucru a fost premeditat. Acesta se va implica evident în anchetă și o să încerce să deslușească singur cele întâmplate. Multă lume o să îi fie împotriva și acest lucru se va răsfrânge asupra rezultatelor sale. Ceea ce mulți nu au înțeles este faptul că Armand poate fi singurul în stare să găsească un răspuns.
„Toți diavolii sunt aici” – „Codul lui DaVinci” reinterpretat?
De ce am făcut referire la „Codul lui DaVinci”? Pentru că sunt multe piste și multe indicii care ne poartă în diferite colțuri ale Parisului. Totul este o enigmă, un labirint și noi mergem direct în necunoscut împreună cu Armand, care apropos este extrem de curajos și de calculat. Problema este în curând, se va vedea implicat și mai mult emoțional în caz, pentru că va descoperi multe referințe care îi vor pune familia în pericol. Toată intriga se dezolva destul de rapid și pe măsură ce aflăm lucruri, suntem suprinși de imaginația autoarei. În curând, acest mister devine o afacere de familie și toată lumea o să fie super implicată în a afla adevărul.
Pe lângă preocuparea pentru intriga în sine, autoarea a fost foarte concentrată pe partea culturală, în a ne expune Parisul și secretele sale, ca într-un ghid interactiv, fix de la fața locului. Îmi place mult atunci când autorii se implică în această documentare și alocă pagini expunerii peisajului în sine. Este frumos și pentru cineva care a fost deja în Paris și poate recunoaște anumite locuri, este chiar o experiență făină.






