Recenzie ”Traficantul de umbre” de Monica Ramirez

Autor: Monica Ramirez
An apariție : 2017
Editura: Librex Publishing
Nr. Pagini: 394
Acordă o notă cărții:
 

POȚI CUMPĂRA CARTEA DE PE:

Traficantul de umbre este o poveste altfel despre viața agenților de spionaj. Am simțit povestea ca pe o altă variantă a celei trăite de Alina Marinescu și Alex Therein și totuși, Traficantul de umbre a fost altfel. Oricât de mult ai încerca să asemeni o poveste cu alta, tot nu le poți suprapune.

Monica Ramirez reușește mereu să dea un suflu de nou fiecărei povești. Și mă captivează mereu. La un alt nivel o compar cu Robert Ludlum care mă cucerise inițial, cu seria Jason Bourne, ca în final să citesc orice carte scrisă de acesta. La acest nivel a ajuns și Monica Ramirez. Nici măcar nu te mai interesează sinopsisul volumului pe care-l ții în mână, atâta timp cât autorul acestuia este Monica Ramirez. O Monica Ramirez care scrie fluent, delicat, fără să te menajeze când situația o cere și părând că vrea să te țină cu inima la gât și cu luminița curiozității în minte chiar și după ce ai terminat volumul.

Traficantul de umbre nu face excepție de la nimic. ”A furat” lumii un traficant de arme, un hoț, un individ care pune bazele celui mai dezvoltat și mai elitist grup de tâlhari și l-a pus în calea unui boboc de floare frivol și cu inima curată. Ce a ieșit? Destine schimbate, un întuneric amestecat cu lumină și un gri dubios.

Rezumat:

Laurence-Jacques Fournier este ceea ce numim băiatul rău. Și-a ucis cel mai bun prieten, ajungând la închisoare, mai apoi văzându-se liber, a reușit să pună bazele unui grup infracțional de elită cu ajutorul căruia reușește să fure de la bijuterii până la arme și secrete naționale.

Sybille Caillaud este bogată, frumoasă și cu un suflet de aur. Luminița din viața lui Laurence. Se cunosc de mici și se au ca frații, purtându-și mereu grija unul celuilalt. Fiecare revedere, indiferent de timpul petrecut separați este ca și cum cercul s-ar reîmplini. Dragostea frățească ce și-o poartă unul altuia este la fel de naturală ca și respirația.

Lucrurile se precipită atunci când o organizație guvernamentală este pe urmele lui Laurence, iar un vechi anturaj de-al lui Sybille o amenință pe aceasta cu siguranța ”fratelui” său. Din acest punct totul se destramă. Sybille ia cea mai radicală decizie din viața ei și ”se aruncă” pe neștiute în cea mai secretă organizație de spionaj. S-au mai exact, Laurence o aruncă. Pe de altă parte Laurence nu luptă nu numai împotriva organizației ce se află pe urmele lui cât și pentru a menține o doză de normalitate în viața lui întunecată, în lipsa lui Sybille. Însă rupt de mica lui rază de credință, face greșeli majore ce-l vor catapulta în cealaltă parte a baricadei.

Destinele li se vor încrucișa din nou celor doi ”frați”, însă rotirea propriilor sentimente la 180 de grade îi vor debusola, transformându-le inimile în scrum în timp ce luptă pentru un dram de libertate. Traficantul de umbre este un joc al destinului, unde fiecare se poate transforma într-o umbră a ceea ce era, unde singurătatea ți se va părea mai sufocantă ca oricând, iar frâiele propriei vieți vor fi tot mai greu de ținut.

Mi-a plăcut de Sybille. Nu a ezitat nici o secundă în a-i asigura viața lui Laurence. Afecțiunea și dragostea pentru acest suflet pe care-l consideră drept frate este mult mai mare decât propria siguranță. Laurence, de asemenea îi asigură surorii sale o șansă de salvare respectându-și în același timp promisiunile față de aceasta.

Ce este, de asemenea, uimitor la stilul de a scrie a Monicăi Ramirez? Modul cum îmbină răceala asasinului în acțiune cu latura lui umană și sensibilă. Într-o fracțiune de secundă, sensibilitatea este schimbată pe arma ce-l transformă pe protagonist în asasinul perfect cu sânge rece. Oricât de crude ți s-ar părea acțiunile protagoniștilor însă, tot tinzi să le cauți scuze, să le iei apărarea. Oricât de mare ar fi răul produs, tu tot vei fi în tabăra apărării.

-Am uitat lanterna, răspunse mâhnită fata. Dar pot să le văd ochii strălucind în întuneric. Mami, sunt așa lihnite de foame. Cred că va trebui să iau una acasă.

-Nu prea cred, veni răspunsul lui Sybille. Avem destule pisici.

-Dar nu ca astea.

-Nu luăm nicio pisică acasă!

Dacă îți plac articolele noastre, încurajează-ne cu un share :)
BOOKNATION.RO ÎȚI FACE PLINUL DE CĂRȚI!
Am dat drumul la un concurs inedit în care poți câștiga 7 super cărți 📖! Dă click pe butonul de mai jos pentru a te înscrie și pentru a descoperi cărțile! 👍

PARTICIPĂ LA CONCURS

Website Comments

  1. Barbalata Mirela
    Reply

    Super! Chiar ma trenteaza. Nu as fi citit pana acum genul acesta dar, odata cu seria Alina Marinescu , imi doresc tot mai mult astfel de carti. Multumesc de recomandare!

Iubim comentariile tale :)