Nu îmi vine uşor să-mi aştern gândurile despre această carte. Chiar mi-am lăsat două zile la dispoziție pentru mă limpezi.
Titlul, Trei femei puternice, atractiv şi sugestiv, de asemenea, promite o poveste interesantă şi captivantă. Vizualizam deja cele trei femei, cu o forță de nestrămutat care înfruntă lumea nedreaptă şi meschină, iar ele ies victorioase… sau măcar, un pic victorioase, din multe bătălii sângeroase.
Nu! Trei femei puternice de Marie Ndiaye nu este despre bătălii câştigate. Mai degrabă, este despre lupte demult pierdute… despre umilinţe şi pierderi, iar ceea ce rămâne în picioare la final este o fărâmă de demnitate.
În acest volum găsim, fără o introducere subtilă sau clasică, trei femei originare din Africa care încearcă să îşi croiască un drum şi un sens într-o lume dezvoltată şi „civilizată”, cum s-ar spune: în Franța.
Ce au ele în comun? Originile, suferințele, sărăcia, inteligența, dorința de a progresa şi… neşansa. Neşansa pentru un viitor mai echilibrat şi luminos, mai darnic în momente de fericire, mai zgârcit în alternative.
Norah, o avocată şi mamă singură este nevoită să se întoarcă la tatăl său pentru a-şi ajuta fratele aflat la închisoare; Fanta, o profesoară din Dakar care îşi decide să-şi urmeze soţul instabil mintal în Franţa în numele unei promisiuni false… şi Khady, o tânără văduvă gonită de familia soţului nevoită să treacă prin multe chinuri care te fac să te îndoieşti de existenţa umanităţii şi a dreptăţii.
Este o poveste destul de tristă în care descoperim trei destine prea încercate, fără a merita în mod special cele întâmplate. Doar pentru că s-au născut într-un loc nepotrivit… din familii nepotrivite. Trei femei care se încăpățânează să meargă pe o linie firavă a vieții care, la cea mai mică atingere, se pot trezi în cel mai adânc hău.
Alte recenzii de la Marie Ndiaye :
