Trezirea, un roman blamat la apariția sa în 1899, ne introduce în lumea sufletelor războinice, prea puternice pentru a fi ținute într-o colivie.
Kate Chopin uimește întreaga societate prin creionarea unui personaj feminin care se războiește cu toate regulile și restricțiile sociale.
Dacă judec după toate regulile pe care le cunosc, sunt o mostră a naibii de rea a genului feminin. Dar cum necum, nu reușesc să fiu convinsă că este adevărat.
În Trezirea facem cunoștință cu sufletul rebel încastrat în cochilia abandonării de sine. Suflet zburdalnic și sălbatic, Edna Pontellier realizează că nimic din viața ei nu este satisfăcător. S-a căsătorit mai mult din ambiție (părinții nu erau de acord cu alesul ei) și s-a amăgit cu o iubire născută din nesupunere. Născută însă într-un secol în care societatea nu îți acordă dreptul la o altă șansă, a alunecat într-o stare de hibernare, o hibernare care însă, ca totul în viață, a luat sfârșit mult prea devreme.
…nu vedea că ea devenea adevărata Edna și că în fiecare zi se lepăda de această personalitate fictivă pe care o arborăm ca pe un veșmânt pentru a ne arăta în ochii lumii.
În timpul vacanței petrecute la Grand Isle, o stațiune estivală mondenă de pe țărmul golfului Mexic, spiritul aventuros al protagonistei se trezește din lungul somn. Descoperă fiorii unei iubiri născute din apropierea pe nesimțite al altui suflet și rezonează cu entuziasmul tinereții.
Întreaga viață fusese obișnuită să nutrească gânduri și sentimente pe care nu le exteriorizase niciodată.
Trezite fiind toate sentimentele ei rebele, sufletul și-a răsfrânt viziunile până într-acolo încât a depășit granițele sociale. Dar oare poți încălca orice regulă, femeie, mai ales fiind, într-un secol al bărbaților, într-un secol în care rolul tău este doar acela de soție devotată și mamă a copiilor? Poți tu să renunți la tot și să-ți dai frâu liber sentimentelor fără consecințe? Sau ești îndeajuns de puternică pentru a lupta contra regulilor și, mai ales, pentru a câștiga?
Pentru ea, trecutul nu însemna nimic, nu-i oferea nicio lecție pe care ar fi fost dispusă s-o urmeze. Viitorul era un mister pe care nu încerca niciodată să-l descifreze. Numai prezentul era important, îi aparținea ca s-o tortureze așa cum făcea în acest moment, având convingerea nemiloasă că pierduse ceea ce poseda și că i se refuzase ceea ce aștepta ființa ei pasionată, trezită din nou la viață.
Fugind de viața austeră în care se trezește, Edna Pontellier va experimenta o stare de revoltă și nemulțumire continuă. Căutarea de sine însă nu va duce decât la o nemulțumire și mai mare, suferința fiind în final mai mare decât spiritul aventuros.
Pasărea care vrea să zboare deasupra tărâmului tradițiilor și prejudecăților trebuie să aibă aripi vânjoase. Este un trist spectacol să vezi ființele plăpânde pline de vânătăi, istovite, revenind pe pământ bătând sleite din aripi.
Trezirea este un volum încântător, fie că privești povestea din punctul de vedere al restricțiilor vremii, fie că o transpui secolului prezent. Kate Chopin ne-a dăruit o poveste clasică pentru iubitorii genului, dar și o poveste de viață, de căutare, pentru toți iubitorii de literatură.
Mă simt ca un resort care a fost răsucit până la un anumit punct-prea strâns- și ceva în mine s-a frânt.
Alte recenzii de la Kate Chopin:
