Cartea unui actor care a devenit scriitor…
Tristețea Ploilor este o carte care poartă amprenta distinctivă a lui Horațiu Mălăele, cunoscut pentru umorul său fin aruncat mereu publicului de către acesta cu o mină serioasă. Aceasta nu este doar o carte, ci o călătorie într-un univers introspectiv, marcat de reflecții asupra trecerii timpului. Interesant, nu-i așa?
Cartea este compusă dintr-o serie de povestiri scurte și poezii, toate învăluite într-o atmosferă nostalgic-melancolică. Chiar și în cele mai triste reflecții, totuși, umorul subtil al autorului strălucește, creând acest echilibru între gravitate și ironie.
Fiecare pagină este impregnată de sinceritatea autorului, oferind cititorului o privire nefiltrată în sufletul și mintea sa. În ciuda subiectului oarecum ciudat, cartea reușește să emoționeze și să provoace intrigă, mulțumită capacității lui Mălăele de a surprinde esența emoțiilor umane.
Mi-a plăcut că a jonglat cu poezia și cu proza în același timp și, deși este o carte scurtă, cu toții știm că Horațiu Mălăele are talent. Dar are amprenta lui bizară, care într-o carte a făcut ca acțiunea să fie, deopotrivă, bizară.
Amprenta personală a scrierilor lui poate face dificilă rezonarea cu povestea pentru unii cititori, mai ales pentru cei care nu sunt familiarizați cu stilul specific lui.
Despre poezie și actorie…
Nu mă așteptam ca renumitul actor să scrie această carte. Deși toți actorii își scriu scenariile pentru piese, nu mă gândeam că abia acum Horațiu Mălăele va scrie o carte.
Tristețea Ploilor este o carte care are un scop mult mai profund, din punctul meu de vedere. Mălăele reușește să creeze o operă ce invită cititorul la introspecție și la o mai profundă apreciere a complexității emoțiilor umane. Însă, lăsând la o parte cuvintele pompoase care se cer atunci când vorbim de Horațiu Mălăele, această carte mică este, totuși, o experiență diferită. Nu pot spune că mi-a plăcut încât să îi ofer cinci steluțe, dar nu pot să nu menționez talentul acestuia și felul în care a fost strecurată amprenta sa printre paginile acestei povești triste. Pentru că, până la urmă, această cărticică este tristă. Dar nu suntem deja obișnuiți cu Horațiu Mălăele, actorul mucalit, cinic și prea serios?
Horațiu Mălăele, actorul prea serios
Deși nu am fost mereu fana lui, pentru că era mult prea serios, prea sobru și pentru că părea dur, această carte a fost o surpriză. La început a pornit totul mai greu, însă până la final am înțeles, de fapt, subiectul din spatele acesti titlu. Și am rămas impresionată. Ce pot spune…Parisul anilor treizeci prin ochii unui bătrân atăt de complex cum e protagonistul, e absolut fascinant! Însă începutul e puțin cam bizar, trebuie să recunosc acest lucru!
Închei cu un sentiment de admirație pentru această carte care ne amintește că tristețea, deși adesea deprimantă, are frumusețea și puterea sa de transformare asupra noastră. Cum am spus, Tristețea Ploilor are un scop mult mai profund, nu e doar o simplă carte, însă rămâne să descoperiți singuri asta.
Lecturi minunate, dragilor, sper că v-am făcut curioși și sper că veți da o șansă acestei cărți!
Alte recenzii de la Horațiu Mălăele:
