TU de Caroline Kepnes a fost pentru mine ca o enigmă. În adevăratul sens al cuvântului. Este acel gen de carte care nu te lasă o clipă să îți îndrepți privirea spre altceva, care te hipnotizează încă de la primele cuvinte și care nu îți mai dă drumul, întocmai precum o fiară ce a pus stăpânire pe prada ei.
Nu mă vei mai părăsi niciodată în întuneric și nu voi mai aștepta niciodată vreun răspuns de la tine.
Caroline Kepnes a creat un adevărat labirint al trăirilor, al obsesiilor, al limitelor, al gândurilor ascunse din care efectiv nu mai poți evada, căci nu știi în cine să ai încredere că te va ajuta să scapi. Pe de o parte, îl avem pe Joe Goldberg, un librar inteligent, frumos, care are un simț aparte în a interpreta și cele mai lipsite de sens gesturi ale oamenilor, iar de cealaltă parte o avem pe Beck, o scriitoare aspirantă, care îți dezvăluie orice emoție sau sentiment cu fiecare ocazie pe una din rețelele de socializare.
Totuși, întâlnirea dintre cei doi va produce o vibrație ieșită din comun, căci personajul masculin se va transforma treptat din detectivul perseverent, atent la orice, care o studiază pe Beck în cele mai mici detalii, în bărbatul cu ale sale brațe primitoare pentru protagonistă și, în cele din urmă în…dar asta veți descoperi voi între paginile acestui thriller tulburător.
Cartea este întocmai precum o confesiune a librarului Joe. Este exact ca o mărturisire a ceea ce a făcut, face și ce urmează să facă de parcă ar încerca cumva să pledeze pentru propria sa nevinovăție sau vinovăție, căci atât de bun narator este încât vei oscila între a îl crede sau nu.
Asta e drăguț, Beck, dar Manhattan nu e deloc asemănător cu prețiosul tău Nantucket. Hai să îți spun ce am făcut marțea trecută.
TU este este un roman captivant, concentrându-se pe psihologia din spatele obsesiei, pe gândurile ascunse ale unui om ce dorește să își transforme scenariile în realitate. Aparent, nu doar Beck are aspirații de scriitor.
Singurul lucru mai crud decât o cușcă atât de mică încât pasărea să nu poată zbura e o cușcă atât de mare încât pasărea crede că poate să zboare. Doar un monstru ar închide aici o pasăre și s-ar numi iubitor de animale.
Alte recenzii de la Caroline Kepnes:
