Deși nu sunt extrem de receptivă la cărțile YA, le citesc cu drag pentru că sunt mereu în căutare de aventuri. Unde poți să găsești o aventură mai copioasă și mai incitantă decât în cărțile YA? Zis și făcut, ales seria „Al cinci-lea val” și început aventura. Prima carte mi-a plăcut foarte mult, a două mai puțin pentru că mi s-a părut că îmi trezește foarte multe întrebări și mă frustra maxim iar a treia a fost exact ce trebuie pentru un final satisfăcător.
„Ultima stea” pune în plan faza finală a distrugerii pământului: orașele rămase în picioare vor fi bombardate și rase complet, totul devenind o mare ruină. Din punctul meu de vedere, titlul este cu dublu sens… Vorbim despre ultima speranță, ultima misiune, ultima șansă pe care Cassie și restul prietenilor ei o au în a putea acționa într-un fel. Este o acțiune disperată care trebuie să se finalizeze într-un fel…
Cassie a evoluat simțitor, însă temerile ei au rămas la fel de palpabile ca în primele 2 volume. Aici consider că Rick Yancey mai avea de lucru și nu spun acestea doar pentru al treilea volum. S-a concentrat foarte mult pe conturarea scenariului și a uitat să contureze personajele într-o ordine firească.. Cel puțin așa am simțit eu:)
Revenind la personaj, Cassie are mari alegeri de făcut și totul este foarte tulbure pentru ea, deși misiunea din față este clară. Trebuie să își apare casa, iubirea și prietenii și evident, pornește din nou într-o aventură care poate să se sfârșească urât pentru ea. Spiritul de sacrificiu o caracterizează și mi-a plăcut foarte mult faptul că niciodată nu s-a pus pe primul loc. Deși este o adolescentă, știe să lupte pentru ceea ce contează pentru ea și o face cu prețul vieții. Este totuși și foarte confuză, lucru care se vede în relația pe care o are cu Evan, dar și cu restul găștii sale.
Un lucru pe care l-am observat și nu știu dacă să-l spun sau nu… Unele dialoguri nu mi s-au părut la locul lor. Nu știu exact cum să mă exprim, dar nu părea că au sens să fie acolo, în acel context. Am observat o dată, de două ori, de mai multe ori, dar am zis că acesta este stilul lui Yancey și am lăsat-o așa. Dar dacă l-aș vedea vreodată, clar l-aș întreba care a fost ideea dialogurilor plasate în faze atât de ciudate ale cărții. Mulțumesc Libris.ro pentru carte.
Și altceva, am tot observat autori care încearcă să copieze stilul Veronicăi Roth. Nu spun acum că este copy paste, însă are câteva elemente ce duc spre Divergent, ce te lasă șocat dar în același timp supărat, pentru că „ai mai trecut prin aceste emoții o dată”. Este o carte complicată, ce te trece prin diferite stări și la final îți dă lovitură de grație, atunci când poți reacționa diferit, în funcție de gradul de nebunie la care te-a adus acțiunea până în acel punct:)
I-am dat nota 8 pentru efort și pentru modul în care Yancey a încercat să dea viață unor adolescenți și a încercat să le mențină trăsăturile inocente cât de mult a putut, chiar dacă fundalul este unul apocaliptic în care în orice moment totul se poate schimba. Spor la citit:)
Alte recenzii de la Rick Yancey:
