Cu toții avem povești pe care nu le spunem niciodată.
Dar aceasta este o poveste care trebuie spusă, fără doar și poate!
Hannah este căsătorită cu Owen Michaels și e convinsă că el e dragostea vieții ei.
Într-o zi însă, apare la ușa casei lor o elevă (Owen este profesor) și îi înmânează doamnei Michaels un mesaj de la soțul său, scris pe o bucată de hârtie.
Protejeaz-o! scrie pe bilet. Atât!
Situația pare la început un pic comică, apoi dubioasă iar mai pe urmă chiar alarmantă.
Owen a dispărut. A fugit. S-a ascuns.
De ce? Ce înseamnă toate astea și ce anume trebuie să protejeze Hannah?
Când creierul ei începe să pună piesele cap la cap, Hannah își dă seama că se află în mijlocul unei tornade și că un milimetric pas greșit va face diferența dintre viață și moarte.
Owen are o fată, pe Bailey, din altă căsătorie.
Fosta lui soție a decedat și pentru mult timp au fost doar ei doi: Owen și Bailey.
Apoi Owen s-a îndrăgostit și Hannah a intrat în peisaj.
Cum poate fii asta o situație drăguță, primită cu brațele deschise de către Bailey, care a fost nevoită să se lupte cu mulți demoni interiori pentru a accepta absența mamei? Și cum ar putea ea să o privească pe Hannah ca pe o salvatoare a tuturor lipsurilor ei?
Bineînțeles că nu poate.
Iar când tatăl ei dispare și ea rămâne singură cu Hannah, unica lor legătură și așa destul de firavă, se rupe brusc și, aparent, irevocabil.
Intriga țese o întreagă “pânză de păianjen” destul de mare și de complicată. Iar în ea nu se prind doar “muștele” (Hannah și Bailey) ci chiar și “păianjenul” însuși (Owen).
Owen are multe secrete. Le tot descoperim pe parcurs, încontinuu și cred că dacă această carte ar avea o continuare, am tot descoperi informații șocante fără oprire.
Nimic nu e ce pare a fii. Nici Owen, nici Bailey, nici căsnicia cu Hannah, nici trecutul și cu atât mai puțin viitorul.
O poveste misterioasă și plină de suspans care însă ascunde ceva mult mai profund decât secretele trecutului lui Owen.
Nu e greu de ghicit pentru că o vedem cum planează de la începutul până la sfârșitul cărții: e vorba de dragostea părintească!
Și ce e unic aici e că nu se referă neapărat la dragostea părintească firească, normală, de sânge, directă.
Ci la cea care “se învață”, care se adună până la refuz și care atunci când găsește pe cineva asupra căreia să se reverse, se manifestă de o simplitate uimitoare. Ca o liniște și o împlinire absolută. Ca și cum cel ce a purtat-o atâta timp, a știut că va veni tocmai acest moment.
E dragostea pe care nu mulți o au. Doar cei aleși!
Cei care răspund la respingere cu răbdare, la frustrare cu înțelegere și la ironii cu liniște.
Ce ești în stare să faci pentru copilul tău? Absolut totul!
Dar pentru cel care nu e al tău? Aaaa….aammm…hmmm….(exact!)
Mulțumim universului că sunt alții care răspund la fel și la a doua întrebare!
Alte recenzii de la Laura Dave:
