Inițial credeam că “Un cuib de nobili” de I.S. Turgheniev este genul acela de carte greoaie, clasică, ce te încurcă prin numele personajelor și filosofiile lor de viață. Dar chiar dacă vei da înapoi câteva pagini ca să vezi de unde să iei personajele, cartea se citește destul de ușor.
Eu am citit cele 236 de pagini în doar câteva ore. Stilul de scriere este asemănător cu cel al britanicei Jane Austen. Sau cu al surorilor Bronte. Este un roman dramatic, de dragoste, cu aceeași tendință spre final nefericit. Scrierea începe cu prezentarea nenumăratelor personaje care au de-a face cu povestea. Până la urmă acest lucru este des întâlnit în romanele clasice rusești. De altfel, este o caracteristică a genului acesta de literatură.
Aflăm nu doar numele protagoniștilor, ci și despre titlurile lor, statutul în societate și situația lor materială.
“Un cuib de nobili” de I.S. Turgheniev însumează 54 de capitole, de-a lungul cărora ne sunt prezentate relații, legături de familie, simpatii și dușmănii
Vom vedea în toată măreția sau decăderea ei societatea rusească din secolul XIX. În acest clasic poveștile de dragoste sunt îmbinate de minune cu descrierea aspectelor vremurilor acelea. Romanul psihologic urmărește povestea nobilului Feodor Ivanici Lavrețki. Mai degrabă idila protagonistului cu o tânără, oarecum înrudită cu el. Dar o idilă care nu se va sfârși cu bine pentru nici unul dintre ei.
Dar clasicul rus Turgheniev nu se axează doar pe un singur plan narativ construind această carte. Pe de o parte este vorba despre întoarcerea acasă a lui Lavrețki. Nobilul are inima frântă și este deiluzionat de o căsătorie eșuată. Dar odată întors la proprietatea sa, el va găsi din nou dragostea. Însă, această fericire nu va dura prea mult, deoarece o va pierde și pe aceasta.
Simțul deznădejdii și a promisiunilor neținute reflectă o temă destul de întâlnită și în ziua de azi
Aceea că umanitatea nu este destinată a cunoaște fericirea pură. Ci este condamnată să simtă doar ceva efemer care se va sfârși mai devreme sau mai târziu.
Pe de altă parte, în romanul “Un cuib de nobili”, I.S. Turgheniev prezintă întoarcerea acasă a unei întregi generații de tineri ruși care au căzut sub vraja ideilor europene. Aceste ideologii i-au dezrădăcinat din patria lor mama, Rusia, pentru a se dovedi în cele din urmă fără nici un folos. Și odată cu revenirea în țara natală, într-o stare de tulburare profundă, vor încerca să își găsească împăcarea cu pământul strămoșesc.
Dacă stilul de a povesti a lui Turgheniev te atrage, atunci acest roman amărui este o carte musai de citit pentru tine. Dacă ești obișnuit cu poveștile care se termină cu final fericit, aceasta te va suprinde deoarece nu se va finaliza cum ai spera tu. Este o narațiune emoționantă despre greutățile vieții. Chiar și în cazul în care este vorba despre nobilime, și nu despre clasa de mijloc sau de jos.
Alte recenzii de la I.S. Turgheniev:
