Sub fațada bonomiei și a etichetei, a titlului și a aerului arogant de conte se ascunde o minte ascuțită, curioasă și o inimă caldă. Educat și obișnuit să lenevească, se trezește că își pierde titlul, numele și averea, dar nimeni nu reușește să-i pună sechestru pe valoare, eleganță și clasă. L-am adorat din ce în ce mai tare cu fiecare an petrecut în hotel. Patina timpului și experiența i-au sporit farmecul și umanitatea.
Este despre decadența unei epoci apuse, despre schimbare și adaptare, despre umilință și stoicism. Este povestea unui om de spirit, înzestrat cu inteligență și farmec care-și acceptă destinul și îl sfidează. Stoicism, optimism, indiferență sau nebunie? Cum reziști arestat la domiciliu trei decenii? Ați crede că va ceda, dar nu-l cunoașteți deloc pe Conte. Și de ce experiențe minunate va avea parte…de la un pahar de coniac la o pisică și chiar un copil, viața e un șir infinit de surprize pe care le primește calm și cu zâmbetul pe buze și de care învață să se bucure.
„Dar îmi place să cred că există o diferență între a ceda în fața unei anumite situații și a te împăca cu ea.”
Rusia se transformă dintr-o societate agrară într-una industrială sau cel puțin asta era intenția, dar, având asul Siberiei în mânecă, bolșevicii exilează trădătorii chiar la ei acasă. Atmosfera este ușor romanțată, iar exploatarea și abuzurile bolșevicilor nu-s detaliate. Cartea doar îți induce ideea de teroare fără a-ți da prea multe amănunte brutale, dar suficiente încât să vezi imaginea de ansamblu. Povestea Elenei mi-a adus aminte de povestea Georginei din Pride&Prejudice, dar fără happy-end.
Mi-a plăcut foarte mult pentru desele referiri la clasicii ruși, pentru eleganța, erudiția, discreția, empatia și demnitatea caracterului. Pentru că a demonstrat că nu haina face omul. Pentru că în ciuda răzmerițelor, a progresului industrial, a frământărilor politice, a expus magnific grandoarea și opulența unei epoci aproape dispărute, pentru că în ciuda umilințelor la care regimul îl supune, Contele nu-și pierde prestanța și umanitatea. Și mulțumesc autorului pentru final, nu l-aș fi recunoscut pe Conte dacă ar fi ales altceva.
Alte recenzii de la Amor Towles:
