Un singur cer deasupra lor face referire la uniformizarea vieţii cotindiene din România secolului trecut. Pe fundalul unui stat comunist, cu o mulţime de oprimări şi interdicţii, sunt povestite episoade din viaţa românilor obişnuţi.
Ruxandra Cesereanu este în prezent profesor universitar la Facultatea de Litere a Universităţii „Babeș-Bolyai” şi autoare a nenumărate volume de poeme, proză sau critică şi eseistică. În 2013, publică romanul de faţă, pentru care va primi Premiul Uniunii Scriitorilor din România, filiala Cluj.
Romanul este unul de proză scurtă şi acoperă perioada anilor 1945-1989, anii care pentru cei ca noi nu mai au nevoie de nicio prezentare. Cartea se deschide cu capitol denumit Poveste în care se explică metaforic apariţia regimului:
,,Iar apoi, când sosi sorocul, aproape de sfârşitul lumii, Dumnezeu îşi ţinu făgăduiala şi dădu lumea pe mâna Diavolului o jumătate de veac, timp în care el, Dumnezeu, se ţinu deoparte de toţi şi de toate.ˮ
Personajele sunt multiple, acţiunile invocate sunt unele ştiute ca practici ale comunismului, dar istoriile de viaţă depăşesc dimensiunea gri atât de des menţionată în cronicile epocii. Ne întâlnim cu disidenţi, cu oameni deportaţi, cu nedreptăţile Securităţii, cu deţinuţi politici şi, bineînţeles, poveşti despre conducătorii statului.
Unicitatea cărţii constă în aşezarea povestirilor în ordine cronologică, dar şi în aminitrea unui episod din familia autoarei. Este vorba de bunicul ei, Vasile, un preot greco-catolic.
Fie că sunt imagini din viaţa de zi cu zi, fie că întruchipează momente importante, cum ar fi revoltele sau chiar momentul Revoluţiei, legile nescrise ale momentului le dau acelaşi context, acelaşi fir al evenimentelor sau acelaşi destin tragic.
Un aspect foarte cunoscut şi inclus, de asemenea, între paginile romanului, este cel al cozilor pentru alimente. Capitolul intitulat Dănuţ întăreşte memoriile bunicilor legate de raţionalizarea alimentelor şi statul ore întregi la coadă, dar şi despre cum erau preţuite ,,delicateseleˮ.
,,Şi avea să i-o arate lui tati şi să o mănânce amândoi. După ce o mirosi şoriceşte, lăsă mandarina în mjlocul unui fotoliu, ca pe o regină, apoi trânti uşa de la intrare şi fugi la şcoală.ˮ
Concluzionând, Un singur cer deasupra lor reprezintă o colecţie de amintiri din aşa-zisa Epocă de Aur, dar care aduce în prim plan lipsurile populaţiei şi neregulile regimului. Cu un stil uşor de citit sau de urmărit, romanul se înscrie în lista de memorii ale românilor nostagici sau nu.