„Văduve” este prima carte dintr-o serie scrisă de britanica Lynda La Plante. Pare-se că și această carte a inspirat producția unui film apărut în 2018, cu nume mari de actori în rolurile principale. Nu am vizionat filmul deoarece nici cartea nu m-a impresionat foarte tare.
Auzisem păreri împărțite despre acest thriller, dar eu cum vreau să mă conving singură de tot, nu m-am lăsat până nu am citit-o chiar eu. Așa că acum voi zice ce impresie mi-a făcut mie romanul despre mafie, cu un jaf nemaipomenit pus la cale de 4 femei care mai de care mai diferite.
„Văduve” spune povestea a 3 femei care rămân fără soții lor în urma unui jaf nereușit, după un incident violent
Ajunse văduve, toate 3 soții sau partenere de mafioți mai mult sau mai puțin cunoscuți, femeile se unesc și ajung să organizeze împreună un jaf cum nu s-a mai pomenit. Unele sunt împinse de la spate de durere. Altele sunt pur și simplu în căutarea banilor mulți câștigați relativ ușor.
Dolly Rawlins este soția organizatorului și principalului mafiot. Nebănuit de nimeni altcineva de activități suspecte decât de familie și de „partenerii de afaceri”. Ea găsește planurile și ideile de atac bine puse în ordine de către defunctul ei soț și cap al răutăților. Nici Dolly nu este naivă.
Știe că soțul ei nu se ocupa doar cu arta și lucruri rare și valoroase
Dar totuși nu îi vine să creadă că Harry al ei, așa iubitor și atent, ar face lucruri atât de viclene și interzise de lege, apelând cel mai probabil și la violențe inimaginabile pentru a avea totul sub control.
Și totuși găsește tăria și curajul, capacitatea și calmul necesare pentru a opera jaful ticluit de soțul ei, dar nepus în practică. Ea le cooptează și pe celelalte văduve, pornind de la detaliile și numele partenerilor de jaf găsite în jurnalele și însemnările compromițătoare din cutia cu valori de la bancă a lui Harry.
Celelalte văduve sunt Linda Pirelli și Shirley Miller, femei mult mai tinere și mai puțin încrezătoare decât Dolly. Femei mai puțin experimentate și un pic mai naive sau speriate care nu prea par convinse de planul soției lui Harry. Iar în curând o a 4-a femeie, o prostituată, va intra în echipa lor trăznet.
Mafioata în devenire numărul 1 găsește verzișori, o armă și planuri detaliate pentru un jaf incredibil asupra unei mașini blindate de transport de bani
Și îi vin mai multe posibilități în minte.
- Ar putea să se folosească de bani, să ardă planurile și să uite de toată povestea asta îndrăzneață care a dus în primul rând la moartea soțului ei.
- Ar putea să dea poliției planurile și să se declare șocată și dezgustată de secretele propriului soț. Sau să dea planurile pe mâna celorlalți mafioți de teapa lui Harry și să scape odată de amenințările și groaza cauzate de urmărirea ei constantă.
- Ori ea și celelalte văduve ar putea să pună cap la cap totul și să se organizeze astfel încât să finalizeze ele jaful, demonstrând că și femeile o pot face, aducând un fel de tribut soților și câștigându-și o viață fără griji de acum încolo.
Având în vedere alegerea, cartea ar fi putut să se numească „Nașele”. Vor deveni ele însele niște criminale, tâlhărițe în toată regula, sfidând atât poliția cât și mafia locală de parte bărbătească.
Bun, povestea nu e rea deloc
Dar e puțin credibilă. Și chiar dacă aceasta este o ficțiune, eu mă aștept mereu de la acest gen să aibă măcar un strop de realism.
Acum ia tu o mână de femei care nici măcar nu se plac între ele, unele slabe, altele prea neputincioase, și pe deasupra neîncrezătoare. Formează acum o echipă de hoațe organizate și atât de inteligente și viclene încât să își păstreze sângele rece constant. Și să dea marea lovitură în locul unor bărbați trecuți deja prin așa ceva de n ori.
Ăsta mi s-a părut principalul defect al cărții. Dar și marea bubă care pentru mine a fost de ajuns să mă facă să o apreciez mai puțin.