Am fost plăcut surprinsă odată cu citirea volumului de poezii ”Valsând prin ploaia vieții” de Bianca Mîciu.
Este primul volum de poezii pe care-l citesc. Mi-a oferit un amalgam de trăiri, ducându-mă în direcții diferite și oferindu-mi o stare euforică. Autoarea a arătat că perfectul nu se încadrează în tiparul de ”obișnuit” sau ”cunoscut” și că originalitatea face ca totul să prindă viață. Versurile citite sunt unice și încărcate cu emoții ce au un impact puternic asupra cititorilor.
Primele pagini citite m-au lăsat să intru în viața și în sufletul ei, ca mai apoi să-mi arate prin strofele sale, povestea unor lucruri mici, dar cu o importanță semnificativă.
În ciuda diferențelor ”roman” – ”volum de poezii” pot admite că și strofele au o poveste a lor, care speră să schimbe viețile celorlalți. Lumea creată de autoare îi este ca un basm, îmbinat cu o iubire nesigură și dorințe interzise. Schimbările bruște de situații fac cititorul să afle din ce în ce mai mult, iar atunci când are impresia că a ajuns în inima Biancăi, aceasta îl bagă într-un labirint din care, doar cu ajutorul cuvintelor va putea ieși.
Lumea ireală pe care și-a conturat-o îi este venită din interiorul cel mai întunecat al rațiunii. Aici nu vorbim despre nimic sigur, iar fiecare strofă te duce pe cărări diferite, ca mai apoi, când termini de citit, să rămâi prizonierul propriei creații a minții umane.
Îndemnul nerostit al Biancăi este acela de a continua să visăm, în ciuda tuturor obstacolelor și de a avea puterea de a trece cu fruntea sus peste orice etapă din viața noastră.
Să învățăm să iubim, să ne apreciem și să vedem ”frumosul” din spatele cuvintelor!
Alte recenzii de la Bianca Mîciu:
