Anul ăsta mi-am propus să descopăr cât mai mulți autori noi, noi pentru mine, pentru că am listă de scriitori preferați, și oarecum mă mustră conștiința că nu am fost indulgentă cu restul. Well, azi vreau să mă destăinui, Somerset m-a cucerit. Pe tot parcursul lecturii așteptam o piedică, un clișeu care mă va face să îl displac, și eram sigură de asta. Dar, spre marea mea uimire și satisfacție morală, am mai adăugat un nume în lista mea scurtă de adorabili cu penița ascuțită.
„Vălul pictat” este o poveste scrisă neașteptat de diferit, și ne povestește despre o fetiță. Unii au să zică că e ditamai femeie, măritată, cu un soț renumit pe care nu-l iubește, cu un iubit plin de patos și orgoliu. Țin să vă dezamăgesc, cartea lui Maugham este despre o fetiță prinsă într-un corp care îmbătrânește, dar naivitatea sa rămâne de aceeași dimensiune, nu vede ce are sub nas sau să prețuiască, merge prin viața după curentul suflat de așteptările părinților, și are veșnica impresie că cineva îi datorează ceva. Călătoria, spre lumea unde durerea se cuantifică cu zilele rămase de trăit, o va schimba radical.
Maturitatea o va surprinde pe Kitty, în cel mai neașteptat moment, cu o palma zdravănă, care va trezi până și cel mai mare ego adormit în pudoare, pentru că aparențele sunt atât de înșelătoare. Oportuniști atât de falși, iar simplitatea și buna educație a lumii noi o va readuce cu picioarele pe pământ.
Veți redescoperi emoțiile eroilor noștri din nou, fiecare cu o notă diferită. Relațiile vor prinde alt contur, iar liniștea și creșterea intelectuală vor lăsa cea mai proaspătă briză în zilele astea toride.
Dacă W.S.Maugham a scris în același stil toate cărțile sale, aveți în fața dvs. o nouă admiratoare al acestui scriitor englez, născut și decedat, de altfel, în Franța. Nota subtilă a unui altfel de romantism francez s-a impregnat în stilul autorului.
