“Vânătoarea regală” este un roman tulburător și straniu scris de românul Dumitru Radu Popescu. A fost publicat inițial în anul 1973, la fel ca și altă carte a scriitorului – “Cei doi din dreptul Țebei”. Este ca un fel de poveste cu detectivi, dar totodată reprezintă și o satiră la adresa umanității.
Cartea “Vânătoarea regală” de D.R. Popescu este foarte bizară
Este gotică, psihologică, întortocheată. Nu a fost o lectură tocmai ușoară și nici simplu de asimilat. Am citit-o în câteva zile bune deoarece nu m-a prins la fel de tare ca o carte cu un fir narativ liniar. De fapt, romanul este compus din mai multe nuvele sau capitole, care pot fi citite și separat. Dar care sunt într-o strânsă legătura cu contextul.
După părerea mea, scrierea e un fel de roman polițist în care se anchetează o dispariție principală, și apoi alte crime și dispariții ciudate. Există mai mulți bănuiți. Iar acțiunea trece de la prezent la trecut și tot așa până la sfârșitul cărții. Povestea se înfiripă mai mult din amintirile celor pe care îi întâlnim pe parcursul lecturii.
Poate pentru unii romanul “Vânătoarea regală” de D.R. Popescu o fi grozav, o adevărată capodoperă. Însă pentru mine a fost un blow mind. Iar acest stil de a relata o poveste și de a schița tot ceea ce s-a întâmplat pe parcursul ei nu e prea atrăgător.
Trebuie să-ți muncești bine mintea pentru a rămâne lucid în ceea ce privește textul și istoria personajelor
Și totuși, dacă ar fi să zic ceva ce mi-a plăcut la cartea asta ar fi limbajul bogat în arhaisme și regionalisme. Micile bucăți de dialog regăsite în fiecare capitol în parte sunt și ele atrăgătoare. Dar și atmosfera creată, una gotică și plină de mister și supranatural.
Mă mir că într-o asemenea perioadă în care a fost scris acest roman și având în vedere substratul politic, a reușit să fie lansat cu succes. “Să învingă doctrina”, așa cum susțin cei care au comentat despre această carte. Romanul “Vânătoarea regală” de Dumitru Radu Popescu este o satiră a societății și credințelor românești. Personajele sunt toate dezumanizate, transformate în niște demoni care nu mai au conștiință.
Mie mi s-a părut bizar, haotic și fără prea mult sens la prima vedere. Dar sunt sigură că acest roman are o valoare mare în literatura românească. Și că a șocat lumea și inovat universul literar datorită subiectului său și felului de a fi scris.
Alte recenzii de la Dumitru Radu Popescu:
