Nu sunt la prima întâlnire cu Fred Vargas, așa cum nici comisarul Adamsberg nu-mi este străin. Bineînțeles că în stilul meu haotic de lectură am citit cărțile în ordinea în care le-am găsit și nu în cea firească, dar asta nu este un inconvenient deoarece cazurile sunt de sine stătătoare și fără legătură. Am citit deja Timpuri glaciare (#10) și Când iese pustnica păianjen (#11) din seria comisarului Adamsberg, iar recenziile le găsiți pe aici pe site. De altfel, am fost încântată de profilul comisarului care niciodată nu pare a deține prim-planul în carte ci apare pe parcurs, legătura lui cu ancheta fiind de obicei imprevizibilă și picând tam-nesam în mijlocul evenimentelor. În celelalte două părți, comisarul Adamsberg este înconjurat de ciudata lui echipă, o adunătură pestriță, fiecare cu ciudățenia lui: un erudit a cărui memorie este împrospătată și trezită la viață de câteva sticle de vin, un altul care, în ciuda energiei debordante, are nevoie de câte o pauză de somn la fiecare trei ore, o femeie cu nume delicat de floare și masă musculară impresionantă ce poate pune pe fugă o gașcă de agitatori și, mascota echipei, o pisică ce nu doarme decât lângă copiator, dar care pentru a fi hrănită are nevoie de un om care s-o poarte în brațe pe scări și să-i țină companie pe toată durata festinului. În această a doua parte a seriei, Adamsberg lucrează cu oameni ce nu fac parte din echipa lui obișnuită, dar implicați direct în evenimente. Cazurile lui Adamsberg sunt ieșite din comun și au o tentă de supranatural și realism magic care, din fericire, până la final este întotdeauna perfect clarificată, și chiar dacă pseudonimul ne poate induce în eroare, avem de-a face cu o autoare, care la bază este istoric și arheolog ceea ce devine evident deoarece găsim multe trimiteri la aceste domenii în cărțile sale.
Comisarului Adamsberg, un tip foarte simpatic și boem, misterios și antisocial, dar cu mare succes la sexul frumos, îți poate aduce aminte, într-un anume fel, de Sherlock Holmes, chiar dacă, în timp ce acesta merge pe firul logicii, comisarul nostru se bazează în primul rând pe intuiție și instinct. Ca și apariție este destul de comun și suficient de șters pentru a putea fi nereperat prin mulțime. Dar Adamsberg este un tip foarte interesant construit. E răbdător și calm, vede foarte bine „în ceață”, are un talent nativ să vadă indicii acolo unde alții nu văd nimic și să le lege astfel încât să descâlcească ițele și celui mai complicat caz. Adamsberg pare a fi un tip cu capul în nori, dar are un instinct bun și un nas pe măsură, și reușește să ia urma vinovatului chiar și când e învăluit de întuneric și indicii lipsesc cu desăvârsire. Poate fi acuzat că nu se concentrează pe lucrurile și indiciile importante, insistând să piardă timpul alergând după cai verzi pe pereți. Poate părea prea relaxat, detașat și chiar visător, dar odată ce nasul lui a luat urma, secretele sunt întotdeauna dezvăluite.
În acest volum, comisarul anchetează neoficial un caz la solicitarea unei foste iubite, o femeie la care încă visează cu ochii deschiși, dar pe care din mândrie n-o caută. Camille este stabilită de câțiva ani într-un sat de munte și este implicată într-o relație cu un zoolog canadian care de câțiva ani urmărește și studiază haitele de lupi din regiune. În zonă sunt înregistrate câteva atacuri soldate cu uciderea câtorva oi, iar ciobanii intră în panică. După expertiza veterinarilor, atacurile sunt puse pe seama unui exemplar de lup de talie foarte mare. Se organizează o vânătoare, dar fără rezultate. Totul escaladează în momentul în care proprietara uneia dintre ferme este găsită măcelărită.
Cine este ucigașul? A fost femeia victima unui lup ce s-a simțit amenințat? Sau avem de-a face cu ceva supranatural? Oare un vârcolac bântuie prin zonă și a prins gustul sângelui uman? Sau e mâna unui om ce-și caută răzbunarea?
Scrierea este curată și lejeră, cu un ușor ton ironic, cu replici amuzante și tipologii de oameni ce nu încetează să te surprindă și amuze. Echipa care pleacă pe urmele criminalului este formată din trei indivizi diferiți ca ziua de noapte, dar toți foarte determinați să afle adevărul. Fiecare dintre ei este mânat de la spate de un motiv diferit: eliberarea unui spirit prins între lumi, prietenia sau vina. Dar toți trei au fost foarte apropiați de femeia ucisă și se simt obligați să intervină pentru a-i face dreptate. Dezvăluirea identității criminalului are darul să te oblige să pui în balanță faptele acestuia deoarece într-un fel îi oferă o justificare de tip justițiar. Oare omorurile sunt un rezultat al barbarei legi: dinte pentru dinte și ochi pentru ochi? Dacă v-am făcut curioși găsiți cartea la editura Crime Scene Press, care a făcut o alegere foarte bună pentru copertă.
Alte recenzii de la Fred Vargas:
