Astazi pentru ca tot este o luna despre mame si copii vreau sa va prezint o carte intitulata „Viata la tara” scrisa de autoarea romana Elis Georgiana Antonescu. Despre autoare pot sa va spun ca este de profesie psiholog clinician si psihoterapeut integrativ in formare. Pe piata literara din tara noastra se mai gasesc inca doua carti dedicate copiilor scrise de aceasta. Aceste carti sunt: Visul Leei. Povestiri pentru copii si Jurnal de campion. Povestire pentru copii. Ambele carti ca si cea despre care vreau sa va vorbesc in acest articol sunt publicate in 2021.
Pe langa interesul pe care il are pentru copii, autoarea si-ar dori sa creeze si un volum cu articole de parenting dedicat adultilor. Mai multe informatii despre aceasta puteti gasi in interviul acordat pentru Booknation.ro.
Pe Elis Georgiana Antonescu o puteti urmari si pe pagina sa de facebook pentru a fi la curent cu noutatile sale editoriale si nu numai.
Viata la tara – despre carte si despre personaje
Cele 125 de pagini ale cartii se impart in 11 capitole amuzante si usor de lecturat pentru micutii cititori. Ilustratiile fac de asemeni atractiva cartea in ochii acestora. Este un roman terapeutic dupa cum ne spune insasi autoarea „o poveste terapeutică, prin intermediul căreia cei mici vor înțelege emoțiile, trăind cu intensitate experiența personajului principal – motanul Mitică„. O poveste despre Mihai si Maria, doi copii nazdravani si ai lor bunici, pentru ca nu-i asa, cum ar putea fi o poveste a copilariei fara bunici. O poveste despre motanul Mitica, iepurele Fara Frica, picatura Pic, doamna Menta, Fructele Padurii, dulaul Ursu, calul Steluta, cocosul Coco, purcica Rosa si pisica Pufosica. Este o poveste despre copii, despre vacanta si despre bucuria de a petrece timpul in simplitatea vietii de la tara.
Copilaria la bunici, atunci si acum
Cand am deschis prima data aceasta carte, va spun sincer ca mi-a zburat gandul la copilaria mea si la o alta carte despre copii si bunici pe care eu am savurat-o in anii de demult. O alta carte in care buncii aveau un motan. O alta carte in care copiii cresteau intr-o vacanta cat altii intr-un an.
NEPOTUL E ASCULTĂTOR ca o nepoată. Gura nu i se aude. Chiar şi motanul bunicului s-a alintat de piciorul lui, de la musteaţă până-n vârful cozii, sfârâind ca un titirez.— Ai văzut, Elencule? arătă bunicul zâmbind.— Am văzut, zise bunica. Se scarpină trântorii unul de altul.Dimineaţa, nepotul se deşteaptă mai sprinten. Nu mai întârzie la şcoală. De la şcoală, trece pe-acasă după veşti, şi vine de-a dreptul la bunici.— Să nu-mi umbli lelea pe uliţi, haimana, — i-a spus bunica. Ai bani de tramvai?Are. Şi tata şi mama i-au dat la despărţire. Într-o zi a venit cu sania de la şcoală.— Lene cu clopoţei, — i-a spus bunica. Numai ciubuc îţi mai lipseşte.— Nu-i aşa, bunică. Nu mai merg tramvaiele. S-au înzăpezit.— Da’ picioare n-ai? Bietu’ tată-tău trage la jug, şi voi…Iara doua zi:— Na, hodorogule, să vii cu sania, că ti-i împotmoli şi tu de năuc ce eşti! a spus bunica dându-i o băncuţă de argint din punguţa ei de piele roşie.Bunica nu ştie că bunicul i-a dat decuseară bani de sanie, într-ascuns.Ionel Teodoreanu – In casa Bunicilor
La țară, magia a existat dintotdeauna. Și încă mai există. Altfel, cum îți explici că doar acolo copiii cresc într-o vacanță de vara cât alții într-un an? Și prieteniile sunt altfel acolo. Se leagă la început de vacanță și țin până vara viitoare, când copiii se reîntorc la bunici.Și jocul este altfel acolo….La țară, bunicii nu folosesc gadget-uri…..Nici copiii n-au nevoie de gadget-uri atunci când sunt la bunici. Acolo orice poate deveni o jucărie mult mai interesantă. Mihai își confecționa uneori săbii din bețe căzute la pământ. La fel făceau și ceilalți băieți de vârstă lui. Se lupta cu ele asemeni prințului fermecător, pentru a-și apară teritoriul.Elis Georgiana Antonescu – Viața la țară
Alte recenzii de la Elis Georgiana Antonescu:
