Un titlu precum „Viața sexuală a gemenelor siameze” dă naștere unor așteptări precise, mai ales dacă am mai citit anterior ceva de Irvine Welsh și știm că nu scrie pentru suflete suave.
Cartea aceasta nu va pansa rănile nimănui, dar va fi, cumva, despre traume și variatele lor posibilități de a ne stâlci pe viață. O întrebare la care răspunde un personaj al acestei cărți este: cum poți ambala și duce după tine experiența unui viol? Întrebarea cu care se confruntă un altul este: cum îți mai atingi potențialul, când ai alături cei mai eficienți sabotori: propria familie, persoanele iubite?
Am putea suspina și plânge pe marginea acestor întrebări, dacă personajele lui Welsh ar urmări să ne inspire compasiune, dacă ar fi mai puțin grotești, mai puțin antipatice. Însă personajele arată cam așa: Lucy Brennan, instructoare de fitness, bisexuală, milităroasă și abuzivă, pe ghearele căreia intră pufoasa Lena Sorenson, artista genială care își plânge de milă în timp ce își sapă groapa cu dinții (se îndoapă cu fast food). Fiecare reușește să fie jalnică în felul ei și să se apropie periculos de ratare.
Scenariul cărții se urnește cu cele 15 minute de celebritate de care se bucură Lucy atunci când este filmată dezarmând un individ, dar ajunge să fie o critică a deșertăciunii vedetismului. Apoi, cartea reia în cheie modernă mitul lui Pygmalion modelându-și Galateea (Lucy arzând grăsimile Lenei), cu completarea răcoritoare în care Galateea cam întoarce dalta împotriva sculptorului.
Mai descoperim în carte cupluri de victimă – prădător, condiționarea stimei de sine de numărul kilogramelor deținute, ceva crimă și bătaie, sex gay și straight, mult limbaj de bodegă și… e foarte posibil să ajungă să vă placă, la un moment dat, eroinele. În ceea ce mă privește, aproape de când s-a urnit această tiribombă a lui Welsh am știut că voi ajunge fan Lucy Brennan și am tot așteptat cu bucurie răutăcioasă ca ea să mai zică/facă ceva reprobabil.
Cum rămâne cu gemenele siameze din titlu și a lor viață sexuală? Există ele în carte sau sunt doar o metaforă pentru duo-ul Lucy – Lena? Da și da, dar citiți cartea ca să vedeți mai exact ce rol joacă surorile și să vă țină și pe voi Welsh în suspans cu privire la rezolvarea dilemei care este viața lor sexuală. Iar dacă vă place Welsh, nu vă opriți la cartea asta cu titlu sexi, ci pășiți la nivelul welshian superior: citiți „Trainspotting” – o capodoperă.
Alte recenzii de la Irvine Welsh:
