Am auzit multe despre cartea asta, chiar de dinainte de a o primi. Ipocrită aș fi să zic că m-a atras atunci; credeam că e un alt roman al vreunui scriitoraș nou-lansat, fără planuri mari de viitor. Ei bine, de data asta, chiar m-am înșelat. În Vinil am descoperit o carte poetică, despre viață și durere, dar, în special, despre om în toate ipostazele sale.
În scriitura lui Igor, nimic nu se descompune; ci mai degrabă totul renaște arborescent dintr-un univers ale cărui rămășițe ajung să pulseze în fiecare venă care te străbate. Vinil nu e o carte oarecare, pe care o citești, o povestești prietenilor apropiați și apoi treci la următoarea. Singura modalitate prin care am povestit cartea asta a fost Citește-o, măi!!! Am încredere (și speranță totodată) ca lumea va găsi în autor un făuritor de cuvinte, un model, dar, mai mult de atât, un (re)creator al unicului.
Lectura nu-i o amendă plătită părinților sau profesorilor. Și cărțile nu-s ca s-ajungă la minte, dar în primul rând ca s-ajungă la inimă. Citim cărți nu ca să fim deștepți, ci ca să facem lucruri deștepte.
Vinil e cu și despre Republica Moldova. Recunosc că, citind, poate și părerile mele s-au schimbat. Au evoluat, ca să zic așa. Igor a reușit să-mi schimbe o viziune cu care am plecat de-acasă, viziune care, însă, nu era chiar a mea, ci mai mult a tuturor celor din familie. Am redescoperit o Moldovă care e mai mult decât casă. E acasă, pentru că în ea locuiesc oamenii pe care îi iubești, și, după cum bine se știe deja, acasă nu e întotdeauna un loc, ci mai mult persoana care ocupă locul.
În Vinil e descrisă o copilărie prin care am trecuți tot la un moment dat. O copilărie săracă din punct de vedere material, dar, sufletește, scăldată în bogății. Atât proză, cât și poezie, opera lui Guzun e despre moldoveni, dar pentru toți. Cred că asta mi-a plăcut cel mai mult, faptul că nu am simțit că citesc o carte dedicată doar moldovenilor.
Copii! Lăsaţi telefoanele și tabletele la o parte. Și vorbiţi cu părinţii și bunicii voștri. Că telefoane și tablete o să mai fie. Dar părinţii și bunicii îmbătrânesc și se trec.
Vinil de Igor Guzun e o carte despre tot ce e viu, despre Emoții și dureri scrise pe hârtie, despre cum destinul ne joacă pe degete, dacă nu știi să îl controlezi. Am descoperit în Vinil un arsenal de texte bine scrise, scăldate în umor și nostalgie, care îți amintesc de copilărie, de lacrimi, de ce a fost și ce va fi. O întreagă viață de om așezată frumos între coperți, o existență a fiecăruia dintre noi, detaliată cum nu se putea mai bine.
Alte recenzii de la Igor Guzun:
