Citesc primele pagini ale romanului SF Vraciul de pe norul interior de Lucian Dragoș Bogdan și mă simt un pic cam descurajată de lectură. Mai citesc câteva pagini pentru că nu vreau să renunț așa ușor la ea. Și tot citind pagină cu pagină parcă, parcă începe să mă prindă lectura acestei cărți; devine intrigantă și înainte să-mi pot da seama, pornesc ușor și eu în călătorie cu Aducătoarea de Leac și devin participant activ la aventurile sale prin lume și univers.
Cine este Aducătoare de Leac? O urklină din Lume, o lume din marele Univers, asemănătoare speciei de albine, cel puțin la asta m-a dus pe mine mintea (cu toate că numele speciei m-a făcut să mă gândesc la urechelnițe), în sensul că adună nectarul florilor, au un fel de cuib și cam aceleași principii după care se ghidează albinele, cu Regine, embrioni crescuți în Stup, etc.
Aventura începe în momentul în care o tânără urklină își primește numele de Aducătoare de Leac, nume și misiune ce sunt date o singură dată. Întocmai cum îi este și numele, ea trebuie să meargă în Univers și să aducă leacul pentru Copacii- Abundenței, specie ce ajută la înmulțirea urklinelor. Plecată în marele univers și ajutată doar de baza de informații denumită Dataspațiul din Cuva-Scoică, naveta cu care călătorește, Aducătoare de Leac trebuie să se adapteze din mers și să învețe pe cont propriu lumea de dincolo de planeta natală.
În drumul său îl întâlnește pe Ufibov (ce se vrea a deveni ultimul om din univers supraviețuind într-o gaură neagră) cu care se împrietenește și prin intermediul lui găsind prima tentativă de leac pentru lumea ei, banca de spermă. Călătorind împreună, învață reciproc unul despre viața și planeta celuilalt, se ghidează și se ajută trecând peste barierele diferențiale ale universului dar și a speciei demonstrând că comunicarea și întrajutorarea se poate înfăptuit atâta timp cât ne lăsăm ideile preconcepute deoparte.
Aducătoare de Leac se dovedește a fi o companioană de nădejde, ajutându-l în drumul său atât pe prietenul ei uman, Ufibov, cât și pe Rogan, un suflu vital care animă particule din specia rogan, plecat și el în căutarea unui vraci care să-i salveze seminția de la extincție. Dacă Ufibov reușește să devină ultimul om din univers sau dacă Aducătoare de Leac reușește să găsească leacul cel mai bun pentru lumea ei asta rămâne ascuns în paginile romanului până la sfârșit.
Prin Vraciul de pe norul interior, Lucian Dragoș Bogdan creează un science fiction pentru toți iubitorii geniului, transformându-i în fani ai romanului cărora le dezvăluie un univers nou. Un univers în care diferite rase pot conviețui și se pot ajuta într-un țel ce are ca principal ideal salvarea vieții. O lume ideală unde ființe interrasiale conviețuiesc și își acordă reciprocitate întru ajutorare .
Cititorul va asista la găsirea unei punţi între rasa omului ce judecă lucrurile prin prisma rezultatelor si cea a urklinei ce judecă prin prisma muncii de a face ce trebuie făcut. Ambii își vor pune resursele atât informaționale cât și materiale pentru finalizarea unei călătorii de salvare.
Alte recenzii de la Lucian Dragoș Bogdan:
