Meteor Press ne tentează cu un titlu de la Christine Nostlinger, una dintre cele mai cunoscute și mai apreciate scriitoare din Austria, un bestseller care a fost și ecranizat și care povestește copilăria și experiența personală a autoarei din timpul Celui de-al Doilea Război Mondial. Este o carte ce se adresează în special copiilor, dar acest lucru nu o interzice adulților, din contră. Experiența crudă și violența războiului sunt portretizate prin ochii inocenți ai unei fetițe de nouă ani, obișnuită să trăiască în vremuri tulburi, pentru care pacea este o noțiune aproape de neînțeles.
La finalul războiului, în anul 1945, familia fetiței se vede nevoită să părăsească Viena când casa familiei este transformată într-un morman de moloz de un bombardament, dar și din cauza amenințării iminente a sosirii trupelor ruse salvatoare. Deși bunicii refuză să părăsească orașul, mama, tatăl și cele două surori fac pe jos drumul până la o vilă părăsită, situată într-o suburbie a orașului, unde li s-a permis să locuiască prin bunăvoința unei cunoștinte bogate. În ciuda situației tensionate, a lipsurilor și a pericolului, fetița se acomodează rapid aici și curiozitatea specifică vârstei o ajută să se bucure de copilărie.
Situația familiei este destul de nesigură deoarece tatăl, care a luptat în război și a fost rănit la ambele picioare, a părăsit spitalul pentru a însoți familia fără permisiunea armatei. Statutul lui este de dezertor, dar având în vedere că armata germană a fost spulberată, speră să nu fie tras la răspundere. Pe de altă parte, există pericolul ca rușii care se îndreaptă spre Viena să descopere că este un soldat inamic. Pentru fetiță, grijile părinților sunt destul de greu de înțeles la vârsta ei. Deși a fost avertizată să se adăpostească când aude avioane, să evite contactul cu soldații ruși și, în general, să stea cât mai mult în interiorul casei, Cristal este o mică rebelă teribilistă, plină de curaj și tenacitate. Este un copil empatic și sociabil chiar dacă a trăit mai mult în război decât pe timp de pace, a avut parte de amenințări teribile și a îndurat lipsuri și foamete.
Casa în care locuiesc este ocupată de soldații ruși în momentul în care armata eliberatoare ajunge în oraș, iar Cristal vede cu propriii ochi că războiul scoate tot ce e mai rău din oameni. Cu toate acestea, leagă o prietenie frumoasă cu Cohn, soldatul rus ce se ocupă de bucătărie și reușește să evite toate pericolele care-i ies în cale.
Chiar daca este război, Cristal e doar un copil și nu se poate purta altfel decât se poartă un copil. Năzdrăvăniile ei sunt riscante, dar puterea ei de adaptare la situația în care se află este extraordinară. Pentru Cristal, totul este o aventură și, obișnuită de ani de zile cu ploaia de bombe, a uitat ce este frica. Copilăria ei este până la urmă o copilărie obișnuită în care își sfidează mama, se ceartă cu sora, își idolatrizează tatăl și le duce dorul bunicilor. Războiul nu îi înfrânge curiozitatea și zburdălnicia, din contra, o întărește și o face mai puternică. Fără să exagereze cu dramatisul, autoarea redă modul în care oamenii au reușit să se adapteze și să transforme în normalitate acele vremuri nebune pe care au fost obligați să le trăiască.
Dacă credeți că războiul i-a frânt spiritul liber și a transformat-o într-un copil timorat și interiorizat, vă avertizez că vă înșelați. Vă poftesc să o cunoașteți pe Cristal și să învățați de la ea lecția curajului și a prieteniei.
Alte recenzii de la Christine Nostlinger:
