Între noi există un zid. Te văd, vorbesc cu tine, dar ești de partea cealaltă. (pag.55)
Jean-Paul Sartre adună, în volumul Zidul, 5 nuvele; Zidul, Camera, Erostrat, Intimitate și Copilăria unui stăpân. Cu localizări diferite și subiecte diverse, cele 5 secvențe sunt legate însă prin câteva trăsături comune: obiectivitatea relatărilor, sensibilitatea accentuată a unor personaje – care le dezbracă de apărare în fața existenței umane – un sentiment de singurătate și dezgust față de spectacolul, adesea straniu, al vieții.
În Zidul, protagonist este Pablo Ibbieta. Decantand elemente din experiența personală a scriitorului, de pe vremea voluntariatului în Razboul civil din Spania, nuvela urmărește fidel senzațiile, reacțiile – transformările psihologice, nu fără corespondent în aspectul trupului – pe care le traversează individul, care știe că va muri. Ce își amintește omul, în ultimele ore dinaintea morții? Ce regrete are, confruntat cu acest unic adevăr al existenței umane: moartea?
Camera analizează patologia nebuniei. Domnii Darbédat încearcă de ceva timp să-și convingă fiica, pe Eve, că pragul datoriei a fost de mult onorat. E sigur, soțul ei Pierre – care de mai multe vreme s-a izolat și are un comportament cel puțin bizar – va înnebuni. Și nu o spun doar ei, o spune clar medicul.
Fără să iasă în lume, locuind într-o casă întunecoasă, scufundată în arome ciudate și înconjurată de tot mai mult negru, o va lua razna și ea – iată groaza părinților.
Și apoi, crizele acelea…Sunt ei egoiști, ignoranți, atunci când nu înțeleg natura legăturii dintre Eve și Pierre? Cu siguranță, nu. Pentru că nici măcar ea singură, nu poate vedea clar lucrurile…
În Erostrat, Paul Hilbert este protagonist într-o scenă ciudata, care îl va duce, de la tensiune crescândă, la comiterea unei crime. Hipersensibil, introvertit, inadaptat, visează, are nevoie să uimească, să șocheze, pentru a-și potoli zbuciumul interior, căutările, framântarea aia…
Intimitate este nuvela în care ne tragem sufletul, fiindcă în mai multe ocazii, scriitura este amuzantă, și nu atât de condensată. Impotență, adulter, ciudățenia prieteniei dintre femei – care adesea, trebuie spus clar, cu cât se consolează și îmbrățișează mai mult, se urăsc mai tare – sunt câteva dintre subiectele abordate.
Nu părăsim nici aici instrumente ca detaliul și analiza, împreună cu hipersensibilitatea personajelor. Lulu visează o legătură pură, inocentă, cu un bărbat frumos, fără goliciune trupească ( ce hidoșenie!) și fără treaba aia, oribilă. O singurătate sufletească feroce o devorează…
Copilăria unui stăpân închide cercul personajelor aparte. Lucien este la început un copil timid și drăgălaș, adesea confundat cu o fetiță, din cauza buclelor sale blonde. Curând, devine foarte susceptibil și începe să analizeze mult, în primul rând pe sine.
Simțindu-se adesea fals în iubirea față de părinți, căutând mereu să afle răspunsul unor întrebări complicate, pe care adesea, adulții nu au înzestrare sau curaj să o facă, Lucien trăiește într-o încordare nervoasă care îl aruncă în ghearele depresiei.
Oscilând între gânduri și acțiuni contradictorii, parcurge un drum inițiatic destul de complex, cu opriri la stații tulburătoare ca homosexualitatea sau gândurile sinucigașe.
Zidul nu este o carte facilă, așa încât, nu cred să se potrivesca oricui, și nici oriunde.
Citiți! Citiți Jean-Paul Sartre! Citiți Zidul!
Jean-Paul Sartre (Jean-Paul Charles Aymard Sartre; n. 21 iunie 1905, Paris – d. 15 aprilie 1980, Paris ) scriitor (Premiul Nobel 1964), jurnalist și militant social, filozof, reprezentant al existențialismului, a influențat profund generațiile următoare, în special tineretul de după cel de-al Doilea Război Mondial.
În activitatea sa numără filozofie, romane și nuvele, teatru, critică, eseuri, autobiografii, memorii, corespondență, scenarii., între care Târfa cu respect (1947), Drumurile libertății (3 vol, anii 1945-1949), Adevăr și existență (1990).
NOTĂ: 8 / 10
Alte recenzii de la Jean - Paul Sartre:
