Această autoare m-a cucerit instant, astfel încât m-am pus serios pe căutat absolut tot ce a scris până acum. Modul în care analizează succint propriul univers, ochiul minții cu care observă tot ce o înconjoară și aspectul psihologic pe care îl poți desprinde din scrierile sale, te amețește și te ispitește prin empatia cu care simte alături de personajele sale.
Din ceea ce simt eu citind-o pe Elena Ferrante, îmi pot da seama că ea s-a inspirat mult din realitatea propriei sale vieți din Napoli, deoarece întâmplările au o naturalețe anume și oferă cititorului un anume gust al unei vieți necunoscute în care ea ne ispitește să pășim.
Povestea cărții atacă exploziv bărbații, dar și femeile deopotrivă care aleg să-și părăsească partenerii. Aflăm astfel cum se simte cel părăsit, ce gândește, cum se poate deteriora fără iubirea celui de lângă el, cum frumusețea alege să se despartă totodată de chipul celui aflat în suferință.
Olga este întruchiparea suferinței celui părăsit, este de asemenea și forța și puterea omului care alege să nu se degradeze, ci mai degrabă să își continue viața, astfel încât să capete un sens și fără cel iubit. Încearcă să își înțeleagă vina, situația în care se regăsește. Ce mi-a plăcut mie foarte tare în această carte este faptul că pe lângă situația incertă în care pare a fi protagonista, ea povestește totul cu un aer melancolic ce o înconjoară în general pe autoare, dar și cu o anume ironie care te poate face să râzi după câteva momente în care ți-ai descusut propria viață de cititoer alături de simțămintele Olgăi.
Cred că titlul reflectă mai degrabă abandonul de sine, după ce a fost săvârșit abandonul soțului. Cartea ne face să ne gândim la propria singurătate și la faptul că nu suntem compleți dacă suntem împreună cu cineva, împlinirea sufletească apare ca rezultat al propriei stări sufletești.
Elena Ferrante este într-adevăr un most have de citit într-o viață. Momentan am citit doar două dintre cărțile sale, dar nu simt că ar fi ceva comercial în scrierile ei, întrucât mă intruduce într-o lume a melancoliei în care mă simt bine să-i analizez perspectiva psihologică a vieții. Autoarea este cu adevărat un psiholog desăvârșit al lumii sale, desprinzând esențialul din întreg. 
Alte recenzii de la Elena Ferrante:
