Recenzie „Zilele abandonului” de Elena Ferrante

de | dec. 10, 2021 | Beletristică, Ficțiune, Literatură Contemporană, Psihologie, Recenzii cărți

🔥 CARTEA ZILELE ABANDONULUI ARE REDUCERE PE:

Pe principiul „ca să te ridici trebuie înainte să cazi”, Olga, la 38 de ani, dă piept cu nebunia și cruzimea vieții. Olga este părăsită de consort peste noapte. Olga se duce la fund, dar se ridică, mai greu că o dor șalele după căzătură, dar se ridică…

Sunt o înfocată admiratoare a Tetralogiei Napolitane și a stilului lui Ferrante așa că n-a fost o surpriză, decât plăcută, această nouă carte a autoarei. Zilele abandonului este o confesiune de credință, una intimă și frustă care îți zgârie inima. Ferrante nu se lasă îmblânzită de limite, de etichetă, de norme de decență, pune accent pe extreme și merge până la capăt. Personajul ei experimentează criza în cea mai urâtă și umilitoare formă a ei. Aș putea fi eu sau chiar tu, eu una m-am recunoscut deseori în psihoza, frustrarea, abisul și deznădejdea simțită de Olga. M-am recunoscut și în trivialitatea și în violența și în sminteala și în promiscuitatea și în revenirea ei la normalitate. Pentru că, deși unele dintre acțiunile ei sunt manifestări rușinoase, vulgare, grosolane, obscene de care ai vrea să uiți, toți explodăm când suntem puși sub presiune, toți dăm pe afară, toți ne pierdem umanitatea și cumpătul.

Am fost îngrozită până aproape de final pentru soarta copiilor. De multe ori am renunțat să iau o pauză și am dat pagină după pagină pentru a fi sigură că aia mici sunt bine. Pe marginea prăpastiei în pașii nebuniei, Olga luptă. Luptă cu ea însuși, cu propriile prejudecăți și nemulțumiri, cu propriile greșeli, cu propria frustrare. Olga vrea să înțeleagă de ce bărbatul pe care l-a iubit 15 ani, căruia i-a dăruit 2 copii, a tratat-o atât de jignitor și nedrept. Face o obsesie pe marginea acestei întrebări care n-o mai lasă să doarmă noaptea și să funcționeze normal ziua.

The circle of an empty day is brutal and at night it tightens around your neck like a noose.

După 15 ani de compromisuri și sacrificii, Olga e înlocuită așa cum înlocuiești o mobilă veche cu una nouă, mai nouă cu 20 de ani ca ea. Corpul ei după două nașteri, statutul ei de femeie casnică și resemnată, de scriitoare rămasă doar la stadiul de aspirant, de mamă și soție la datorie, gata oricând să sară în ajutor și să ușureze ziua celorlalți, nu mai corespune oportunismului și nu se mai ridică la pretențiile soțului căruia i-a spălat chiloții 15 ani. Se trezește brusc anulată, nu are serviciu, nu are soț și nu primește nicio explicație.

We don’t know anything about people, even those with whom we share everything.

Încercările ei de a-și reanaliza relația, de a depista greșelile, de a înțelege unde s-a rupt filmul o duc în pragul colapsului; Olga își pierde mințile, la propriu. Și eu aș face-o. Încearcă să se pondereze, să fie calmă, obiectivă, dar sunt lucruri ușor de zis și imposibil de realizat. Olga suferă în egală măsură de lipsa bărbatului, dar și din cauza situației în care a fost pusă. Nu i s-a acordat niciun fel de atenție, nicio șansă să se confrunte și să ceară explicații, a fost aruncată ca o coajă de banană. Ea i-a sacrificat 15 ani din viață, l-a susținut, l-a încurajat în timpul studiilor pentru a reuși și a avea asigurată o slujbă bună, a renunțat la cariera ei de scriitoare pentru a sta acasă cu copiii, pentru a se ocupa de tot ce înseamnă munca neremunerată pentru ca el să aibă șansa de a avansa în carieră și el a abandonat-o într-o clipă pentru un capriciu aruncându-i o scuză puerilă. Se simte consumată ca o masă din care au rămas doar resturile, și de toate reușitele obținute datorită eforturile ei va beneficia altcineva. Olga și-a pierdut identitatea, nu mai știe cine este, negociază cu ea însăși și are senzația că nu va ajunge la nicio înțelegere.

Marea ei teamă este că va ajunge să stârnească mila și dezgustul cunoscuților ca acea femeie pe care și-o amintește din copilărie care după ce a fost părăsită de soț a decăzut total. Olga urăște astfel de femei, nu vrea să fie ca ele, dar ajunge să piardă contactul cu realitatea (scena cu fetița și cuțitul a fost teribilă).

I was not the woman who breaks into pieces under the blows of abandonment and absence, who goes mad, who dies. Only a few fragments had splintered off, for the rest I was well. I was whole, whole I would remain. To those who hurt me, I react giving back in kind. I am the queen of spades, I am the wasp that stings, I am the dark serpent. I am the invulnerable animal who passes through fire and is not burned.

Drama lui Otto a fost piesa care a făcut click în lăcaș și care a adunat-o pe Olga de pe jos bucată cu bucată. Dacă vreți să aflați cum se ridică Olga, întâi trebuie să-i stați alături și să experimentați împreună vertijul abandonului.

Ți-a plăcut recenzia cărții ZILELE ABANDONULUI?

👉 Vezi toată lista de cărți scrise de Elena Ferrante

🔥 CUMPĂRĂ CARTEA ZILELE ABANDONULUI CU REDUCERE DE PE:

Vezi Top 100 cărți ale anului 2022
Titlu: Zilele Abandonului
Autor: Elena Ferrante
An apariție : 2018
Editura: PANDORA M
Nr. Pagini: 205
Limba: Română
Gen Literar: Fictiune
Publicată la 10.12.2021
Nota recenzorului: 9 / 10
Vizualizari recenzie: 28

Alte recenzii care ți-ar plăcea:

Recenzie „Frânturi din ea” de KARIN SLAUGHTER

Recenzie „Frânturi din ea” de KARIN SLAUGHTER

După o perioadă destul de urâtă, am reușit să îmi setez din nou prioritățile și să revin la zi cu cititul, pentru că aveam multe cărți începute, însă neterminate. Mi-am propus să nu las cărți neterminate, pentru că fiecare merită timpul nostru și aceasta este părerea...

Recenzie „Un strop de distrugere” de SCARLETT ST. CLAIR

Recenzie „Un strop de distrugere” de SCARLETT ST. CLAIR

Vi s-a întâmplat vreodată să citiți o carte de care nu puteți să vă desprindeți? Și deși acea carte are unele pasaje care va enervează puțin, voi tot o citiți pentru că vă oferă un vibe addictive? Exact așa mi s-a întâmplat mie cu această serie, pe care am terminat-o...

Recenzie „Oameni la pescuit” de Alina Şova

Recenzie „Oameni la pescuit” de Alina Şova

Buna cartea, cititori, oriunde v-aţi afla! Oameni la pescuit Nu asta suntem toţi la un moment dat? Oameni care pescuim. Vise. Dorinţe. Mici sau mari. Şi oameni. Îi pescuim pentru că îi vrem lânga noi. Îi pescuim conştient sau mai puţin conştient. Ce se întâmplă însă,...

0 0 votes
Article Rating
Angela este redactor Booknation.ro de 1224 zile și a scris până acum 401 articole. Se află pe poziția 3 din 51 de redactori. Dacă îți place acest articol, poți vedea toate articolele scrise de Angela aici. Angela are și un blog pe care scrie - îl găsești aici.
Subscribe
Notify of
guest
0 Comentarii
Inline Feedbacks
View all comments