Înainte de a continua cu recenzia trebuie să vă avertizez: urmează recenzia unei cărți deosebite, cu un subiect destul de complex, aparținând genului YA, scrisă de Cecelia Ahern. Acum rotițele ni se blochează și ne întrebăm: „Cecelia Ahern scrie YA?”. Da, aparent aceasta a dorit să încerce și alte stiluri și a lansat o duologie ce a fost bine primită de public. Prima parte se numește „Defecți” și se desfășoară într-o lume distopica, asemenea Hunger Games sau Divergent. Nu știu de ce întotdeauna dau aceste două cărți exemple, însă mi se par de referință pentru acest gen, indiferent de gusturile mele sau de părerile mele despre acestea.
De impact este mesajul cărții și paralelele pe care Ahern le face cu lumea reală. Aparent, în această lume distopică nu se acceptă oameni defecți, totul tinde spre perfecțiune, cu riscul unor acțiuni superficiale și fiecare persoană tânjește după acest ideal. Deși mulți se laudă cu o perfecțiune falsă, fac anumite gesturi care trădează lipsa de caracter și falsul. Vă sună cunoscut? Nu mi se pare ceva deosebit de diferit față de societatea noastră… Cecelia Ahern ia acest context vechi-nou și îi aduce câteva elemente de distopie/fantasy și voila, avem o carte YA numai bună de dezbătut asupra sa cu toate părerile noastre pro sau contra.
Deși am spus că nu o voi face, voi compara această carte cu „Divergent” pentru că are multe puncte comune, începând cu veșnicul split al societății în diferite ranguri sociale dobândite la naștere. Aici vorbim despre categoria „defecți” vs restul lumii, care evident este inferioară din toate punctele de vedere și plătește consecințele pe măsură. Nu mi se pare corect să pornim cu această împărțire, însă aparent este la modă printre autoarele de YA să își divizeze lumea despre care ne povestesc.
Personajul principal este Celestine, o fată care deși are tot ce își dorește, nu prea se mulează societății în care trăiește și care nu știe altceva decât să facă defecții să sufere. În urmă unui exces de compasiune și milă, se trezește victima propriei lumi și luptă împotriva ei, nefiind de acord cu regulile care aparent nu au nicio justificare de niciun fel. Este o fată care luptă pentru ceea ce gândește și care întoarce regulile jocului pentru că așa simte că este normal să facă, un joc unde inima trebuie să fie pusă pe primul loc.
Este o carte neobișnuită pentru mine, cu multe reguli pe care nu am vrut să le înțeleg și am ținut cu Celestine până în ultima clipă, pentru că a fost singurul meu reper de dreptate și bunătate. Mă apuc de partea a doua cât de curând 🙂