E greu să îți găsești cuvintele după o lectură care ți-a tăiat până și respirația. Am citit-o pe nerăsuflate. Am stat până la trei dimineața pentru a afla ce s-a întâmplat.
Mama Ameliei află în timpul unei ședințe că fiica ei s-a sinucis. Era imposibil. Amelia era un copil bun, fericit, era deschisă față de mama ei. Învăța bine, citea mult și avea o prietenă minunată. Iubea oamenii, iar oamenii o iubeau pe ea. Asta e povestea pe care o cunoaște mama ei.
În realitate, Amelia avea o cu totul altă viață. Se simțea singură, și-a căutat prieteni într-o grupare cel puțin dubioasă, avea o relație, își căuta tatăl pe care mama ei l-a ținut mereu ascuns.
Cel mai mult mi-a plăcut modul în care se îmbină articolele de pe site-ul de bârfe al școlii cu mesajele dintre elevi și cu firul narativ. Mai mult, perspectiva prezentului se impletește cu cea a trecutului. Finalul este unul surprinzător, emoționant, care m-a uimit puternic, iar suspansul se menține de la primele rânduri până la ultimul cuvânt.
Am avut multe momente când citeam și tremuram de emoție și de revoltă față de sistem, față de oameni, față de adolescenți.
O recomand adolescenților pentru a învăța să se ferească de anumiți oameni, să își aleagă prietenii și să știe că până și cea mai mare nenorocire nu înseamnă sfârșitul vieții.
Alte recenzii de la Kimberly McCreight:
