Recenzie „Sângele apă nu se face” de Adrian Pârvu

Titlu: Sângele Apă Nu Se Face
Autor: Adrian Pârvu
An apariție : 2018
Editura: Hyperliteratura
Nr. Pagini: 217
Limba: Română
Gen Literar: n/a
Recenzie de Corina Moisei
Publicată la 3.09.2019
Nota recenzorului: 8/10

🔥 CARTEA SÂNGELE APĂ NU SE FACE ARE REDUCERE PE:

► CARTEPEDIA.RO► LIBRIS.RO► ELEFANT.RO► CARTURESTI.RO

Cred că am gândit și regândit această recenzie în fel și chip. Mai mult pentru că îmi vine greu să scriu fără urmă de subiectivism și fără să nu înec recenzia într-o odă sentimentală. Astăzi a venit timpul să vorbim despre cartea lui Andrei Pârvu, cu un titlu mai mult decât sugestiv „Sângele apă nu se face” (apărut la Editura Hyperliteratura, în anul 2018). Am crescut cu această frază din fragedă copilărie, când bunica, la gura sobei, îmi povestea din ce este plămădită dreptatea. Accentua asta mai ales când era vorba de vreo istorie de familie cu multe necunoscute și echivocuri. Tot ea îmi zicea că indiferent cum iau lucrurile turnura, mai devreme sau mai târziu se face echitate.

Dar să revenim la cartea pe care o dezbatem astăzi. Andrei Pârvu este, așa cum ne anunță coperta, poet și fost jurnalist, iar prezentul titlu este debutul său în proză. Nu mi se întoarce limba să cataloghez această carte drept un debut. Scris într-o cheie emoțională profundă, romanul lui Adrian Pârvu este aidoma bandei lui Mobius, pornind de la origini, traversând o epocă de familie, revenind iarăși în momente de restriște. Cert e că volumul nu are nimic din caracterul unei saga, este mai degrabă o cronică a rătăcirilor umane, o istorie a vieții examinate sub lupa celui mai tânăr urmaș.

Această descendență emoțională lasă un gust amar, mai ales pentru că vedem cum fiecare caracter în parte este mai mult sau mai puțin îndepărtat de scara valorică a întregului neam. Îi avem pe de o parte pe bunicii de pe mamă, care reflectă imaginea societății comuniste române. Fervent admirator al idealurilor socialiste, bunicul de pe mamă încearcă în fel și chip să își facă dreptatea, devenind un pion în marele joc al ideologiei aflate la început de cale. „Bunicul și-a iubit necondiționat nepoții după un algoritm propriu, egal, echilibrat și necondiționat (…) Adevărul de nimeni rostit, dar unanim acceptat, este că bunicul avea totuși o ierarhie deloc emoțională, ci construită pe calea rațiunii, generată de umori intime bine controlate”. La polul opus, îl avem pe bunicul de pe tată, care este un habotnic desăvârșit, un om muncitor, necărturar, pedant și atotiertător.

Nici partea feminină a istoriei nu poate fi trecută cu vederea. „În privința nepoților, bunica (din partea mamei, n.r.) avea un soi de repartiție sentimentală relativ primitivă, diferențiată, adeseori favorizându-i evident pe unii, în detrimentul celorlalți”. Iarăși suntem în fața unei istorii în care inteligența emoțională este inhibată, iar la loc de cinste stau prejudecățile și clișeele vremii. „Bunica din partea tatălui era expertă în nobila și vesela artă a escrocheriei. Capodopera vieții ei, o lucrare cu adevărat impresionantă, a fost chiar bunicul”. Din acest punct, narațiunea lui Adrian Pârvu depășește faza de simplă istorie și ajunge în etapa spovedanie, dezvelind de prejudecăți toate adevărurile propriei biografiei.

Îți place cartea până acum? Vezi și lista cărților scrise de Adrian Pârvu.

Autorul nu mai încearcă să conserve intactă imaginea celor dragi, ci per contrariu îi pune în lumina cititorului, demonstrându-i că într-adevăr „sângele apă nu se face”. Romanul lui Adrian Pârvu este dincolo etaloanele clasice ale unui roman autobiografic. Este pe bună dreptate un soi de proză poetică. Ascultați doar aceste rânduri: „Copilăria, un vas de cristal curat. Transparent și fragil. Eprubetă. Distilerie. Decantare. Combustibil pentru restul vieții”. Se resimte sentimentalismul și devoțiunea cu care autorul încearcă să-și aștearnă viața pe filele cărții. Nu-și scutește ascendenții de judecată, nu le iartă păcate, ci îi aduce în fața judecății unanime. Mi-au plăcut pasajele despre tatăl eșuat, omul care lupta pentru niște efemere și inutile valori: „Nu mai eram muritorii simpli și cenușii ai unei națiuni amorțite, devenisem cavalerii înnobilați ai dreptății”.

Reflecțiile autorului sunt uneori atât de acide, încât dor: „Nimeni nu-și punea problema când, cum și de ce trece viața. Bătrânii mureau. Părinții îmbătrâneau”. Cu toate acestea, cartea „Sângele apă nu se face” este un omagiu adus memoriei, un dar timpului care nemilos zboară, lăsând în urmă oameni, chipuri dizolvate în neant. Adrian Pârvu nu a avut un debut, a avut o voce profundă, fermă, aducându-ne nouă, cititorilor îndepărtați, adevăruri despre familie, iertare, disperare și milă într-o carte, pe care cu siguranță aș dărui-o părinților și bunicilor, în semn de recunoștință pentru trecutul demult apus.

De fapt, reiterez, Adrian Pârvu ne-a dat o lecție despre revenirea la origini ca punct pentru reflecție. Un soi de memento mori pentru fiecare om ce trece prin viață.

🔥 CARTEA SÂNGELE APĂ NU SE FACE ARE REDUCERE PE:

► CARTEPEDIA.RO► LIBRIS.RO► ELEFANT.RO► CARTURESTI.RO
Dacă îți plac articolele noastre, încurajează-ne cu un share :)

📚 CONCURS NOU:

PLINUL DE CĂRȚI!

Am dat drumul la un concurs inedit în care poți câștiga 7 super cărți 📖! Dă click pe butonul de mai jos pentru a te înscrie și pentru a descoperi cărțile! 👍

PARTICIPĂ LA CONCURS

POST A COMMENT.