Captivant acest Hosseini! Sunt la a doua carte a autorului și cred că ajung în curând și la a treia.
—Kabul înseamnă… Idris caută cuvântul potrivit. O mie de tragedii pe metru pătrat.
Abdullah și sora lui Pari locuiesc cu tatăl și mama vitregă într-un mic sătuc din Afganistan. Tatăl lor, Saboor, care este mereu în căutarea unui loc de muncă se luptă să-și întrețină familia care supravețuiește într-o sărăcie lucidă. Pentru Abdullah, sora sa Pari este totul, nu-și imaginează viața fără ea, cei doi copii sunt de nedespărțit. Într-o zi un eveniment dramatic vine să-și pună amprenta asupra vieții lor; uneori trebuie tăiat un deget pentru a salva mâna.
O carte care îți va trezi sentimente amestecate și care cu siguranță te va emoționa. Este cartea care te va face să plângi cel puțin o dată.
O istorie încurcată precum viața însuși. O istorie în care se împletesc mai multe generații. Și deși pare a avea nu doar un singur fir narativ, până la urmă toate drumurile duc la începuturi, la cei doi frați Abdullah și Pari, care au fost despărțiți în copilărie.
Mă obosesc romanele în care apar prea multe personaje, însă nu este și cazul celui de față.
Autorul a știut să prezinte multitudinea personajelor într-o narațiune fluidă, ceea ce prinde cititorul, este acolo în istorie cu toată ființa sa. Hosseini este într-adevăr un narator iscusit.
Este o carte despre iubire, legături de familie, pierdere și regăsire, dar și despre luptă și curaj.
Finalul m-a emoționat în mod deosebit. Este un alt fel de happy-end (dacă îl putem numi așa). Este în sfârșit o carte despre alegerile pe care le facem în viață, alegeri care uneori pot avea un impact colosal și pot schimba cursul vieții la 180 grade.
Se spune: Găseşte-ţi un scop în viaţă şi atinge-l! Dar, uneori, îţi dai seama că viaţa a avut un scop doar după ce ai trăit, şi probabil un scop pe care nu l-ai avut niciodată în minte.