Are Hosseini acel dar al povestirii și al expunerii unei istorii care să te emoționeze și să te atingă la suflet. Este a treia carte a autorului pe care o citesc. Și de data aceasta a reușit să mă cucerească și să-mi câștige toată admirația. Să nu căutați la Hosseini metafore sau structuri poetice ale frazelor. Scrierea lui se citește cu inima. Deși, trebuie să remarc stilul cursiv, ușor de urmărit și captivant. Citindu-i romanele ești prins în acel vârtej al imaginilor și sentimentelor.
Firul narațiunii începe cu prietenia (un pic stranie) dintre Amir, fiul stăpânului și Hassan, fiul servitorului. Primul are tot ce-și poate dori un copil din punct de vedere material, însă duce lipsa dragostei și aprecierii tatălui, pentru care luptă până la sânge (la propriu și la figurat); iar cel din urmă este iubit, însă duce un trai modest și este fericit cu ceea ce are. Diferențele sociale dintre cei doi sunt cu atât mai mari, deoarece Amir este paștun, iar Hassan – hazar; Amir este sunit, iar Hassan – șiit, deci două triburi rivale de-a lungul istoriei.
Cum de mă citea așa ușor, ca pe o carte deschisă, când de cele mai multe ori eu habar n-aveam ce coace el în mintea lui? Eu eram cel care mergea la școală, care știa să scrie și să citească. Eu eram cel deștept. Hassan nu știa nici abecedarul, dar mă citea pe mine. Perfect. Era puțin neliniștitor, dar și reconfortant, într-un fel, să ai pe cineva care știe întotdeauna de ce ai nevoie.
Desigur personajul preferat din acest roman este Hassan. Este acel suflet curat și neprihănit. Este acel copil inocent care vede și seamănă doar bunătate. Impresionează loialitatea lui și lipsa toatală de interes material. Credincios precum un câine, este acel prieten care pune bunăstarea aproapelui mai presus de propria viață. O devoțiune fără margini care ni se lipește de suflet. Mi-aș fi dorit să îl întâlnesc mai mult în paginile romanului și trebuie să recunosc că avansând în istorie, așteptam cu nerăbdare reapariția în scenă a lui Hassan.
Asta e treaba cu cei care spun numai ce cred. Își închipuie că și ceilalți fac la fel.
În ce-l privește pe Ali, la fel ca și ceilalți cititori, l-am urât la început. Felul în care răspundea la bunătatea prietenului său într-un mod răutăcios, lipsit de empatie și gelos, îl fac un personaj antipatic. Însă, mi-a plăcut transformarea lui. Am apreciat felul în care autorul a prezentat evoluția sa conturând figura maturului: înțelept, calculat și demn de respect.
Un bărbat care nu are conștiință și nici bunătate, nici nu suferă.
O altă figură proeminentă a romanului este Baba. Un tată bun și milostiv cu toți cei din jur, care hrănește săracii, construiește orfelinate, dă bani oamenilor aflați la ananghie. Însă, pe de altă parte un tată dur și sever cu propriul fiu, aparent neiubitor față de acesta.
Copii nu sunt cărți de colorat. Nu poți să-i colorezi cum îți place ție.
Am apreciat toate detaliile de ordin cultural, social și istoric pe care autorul le-a descris cu măiestrie. Am aflat multe lucruri noi din istoria Afganistanului anilor ‘70. Schimbarea adusă asupra țării de invazia talibanilor din 2001, acei soldați văzuți inițial drept niște eroi și deci numiți “eliberatori”, însă transformați peste noapte în niște bestii care semănau doar teroare. Acea splendoare decăzută, mizerie și foame la orice colț: oameni omorâți, copii violați, femei biciuite. Dat fiind situația de la moment, presupun că acum când după 20 de ani Afganistanul a ajuns din nou sub ocupația talibană, cartea are azi, probabil mail mult ca oricând, autenticitate și este de actualitate, nu doar istorie.
Romanul de față are mai multe idei care se desprind și ne invită la meditație. Este depsre prietenie, trădare, legături de familie, onoare, societate. Sunt multe întrebări retorice care ți le adresezi în timpul lecturii. Are trecutul un așa mare impact asupra prezentului? Desigur, cât n-ai fugi de trecut, te ajunge el din urmă. Sechele lui sunt mereu acolo în spatele nostru, le ducem precum un bagaj, ne urmăresc mereu precum o nălucă sau propria umbră… De ce unii oameni îi trădează pe cei care și-ar da și viața pentru ei? Să fie cutumele și “ceea ce vor zice ceilalți” mai presus decât bunăstarea proprie sau fericirea propriilor copii?
Dacă nu l-ați descoperit încă pe Hosseini, puteți începe cu această carte!
Titlu:
VÂNĂTORII DE ZMEIE
Autor:
Khaled Hosseini
An apariție
: 2011
Editura:
NICULESCU
Nr. Pagini: 405
Limba: Română
Gen Literar: Literatura contemporana
Nota recenzorului: 10 / 10
Vizualizari recenzie: 2800
Alte recenzii de la Khaled Hosseini:
