Îmi place să cred că cititul ne face oarecum mai buni, ne pregătește moral pentru tot ce înseamnă simbioză socială și umană, ne ajută să percepem problemele globale prin optica individului, fără a ne îndepărta de scopurile și valorile noastre fundamentale. Rezonăm sau nu cu anumite valori, tragem sau nu concluzii pe marginea celor citite, concluziile nu întârzie să apară, iar acest lucru este avantajos pentru toți subiecții implicați: pentru autor, pentru cititori, pentru societate în ansamblul său.

Condiția de bază e să citim cărți bune și să le recomandăm, deoarece legea graiului viu rămâne aplicabilă și funcțională în această situație. Vrem, nu vrem, dar recomandările sunt cheia succesului în materie de promovare a cărților, iar despre unele volume merită să discutăm pe larg și să le oferim „vocea” pe care o merită.

Astăzi, dragi cititori, vin în fața voastră cu trei cărți de la o editură pe care am îndrăgit-o încă de la începutul carierei mele de cititor. Este vorba despre editura Polirom, la care, în majoritatea cazurilor, găsesc cărți care efectiv nu au cum să mă dezamăgească. Fără prea multe laude, detașarea lor de senzațional și de eticheta „bestseller” mă convinge de profesionalismul politicii lor editoriale.

Să purcedem, însă, la a vorbi despre cărți, or anume acesta este scopul prezentului articol. Topul alegerilor mele îl deschide volumul „Rebelă” de Rahaf Mohammed. Este o noutate apărută în această lună și care se încadrează la categoria volumelor dedicate luptei femeilor pentru emancipare. Autobiografic, foarte dur în scenele de violență pe care le descrie, volumul conține fuga și rememorarea vieții lui Rahaf Mohammed, o adolescentă din Arabia Saudită care decide să fugă din captivitatea propriei familii. O carte dură, cu scene aproape cinematografice, care ar pune europenii pe gânduri, „Rebelă” este înainte de toate o confesiune cum rar mi-a fost dat să citesc. Este, cum îmi place să afirm, asumată și matură, genul de carte despre care îți vei aminti și peste zece ani.

Al doilea volum ne destinde spiritele și ne duce pe tărâmurile onirice. Este vorba despre „Legea visătorului” de Daniel Pennac. Un omagiu adus marelui Fellini, un visător aidoma naratorului, volumul este o fugă, un escapism al unui om care pare să nu aibă vârstă, iar unica sa energie se canalizează în creație, doar că în actul creativ din membrana viselor. „Legea visătorului” este o carte caldă, care te învăluie și te lasă să plonjezi acolo unde realitatea trece lent sub linia visării.

Și al treilea volum este „Repetiție pentru o lume mai bună” de Mihai Radu. Vai, ce carte! Voi exclama pe deplină dreptate. Un soi de aducere aminte, o întâlnire între moarte și viață, între o bătrânețe asumată și o maturitate obosită. Este o carte pe care o poți citi cu două cafele într-o duminică devreme sau în drum spre serviciu, sau călătorind spre un iubit/o iubită pe care vrei să o abandonezi, pentru că anume abandonul pare să fie acel filon convergent al cărții. Abandonul sinelui în fața tuturor.

După cum puteți bine vedea, dragi companioni de lectură, sunt o cititoare omnivoră. Poate că peste ani voi fi bună la recomandări dintr-un gen sau o categorie, dar până atunci se cuvine să mă răbdați…sau nu. Lecturi frumoase!

Vezi Top 100 cărți ale anului 2022