Un secret cifrat, o bijuterie ce poate orbi, prejudecăţi şi orgolii ce pecetluiesc inimi. Acestea sunt printre puţinele, deşi de neignorat, lucruri de bifat de pe lista Văpaia soarelui. Raluca Butnariu reuşeşte să ne ofere un historical romance înduioşător despre iubire, aşteptare, dorinţă şi împlinire, despre orgolii şi mândrii rănite, despre dorinţa de răzbunare topită în vălătucii fierbinţi ai iubirii.
…se străduise să se integreze în acea lume bizară, care niciodată nu spunea ce gândea, şi niciodată nu gândea ce spunea.
Văpaia soarelui este o poveste ce se citeşte dintr-o suflare, într-un ritm ameţitor ce te rupe complet de realitate. Păşeşti timid în drama tinerei Julie care, nu numai că rămâne văduvă la doar douăzeci şi şase de ani, dar conform testamentului lăsat de răposat, pentru a intra atâta ea cât şi restul familiei, în posesia moştenirii sale, trebuie să se mărite cu unul din nepoţii lui John în decurs de şase luni.
Ştia din proprie experienţă că prima părere, chiar dacă era greşită, de regulă era şi cea care se împământenea în cugetul tuturor.
Îi urmăreşti privirea de căprioară hăituită, încercând să nu se lase pradă deznădejdii şi să scape de laţul care parcă se strânge înainte de a apuca să se mişte. Ştii părerea, dezgustul şi răceala din privirea lui Blythe, cel mai mare dintre cei trei nepoţi ai răposatului John. Simţi refuzul lui Lionel de a sta la dreapta ta ca pe o mică trădare, în ciuda faptul că ştiai că sentimentele voastre frăţeşti nu ar fi fost suficiente pentru a pune bazele unei căsnicii. Mai apoi, simţi dezgustul şi oroarea la gândul că ai putea vreodată să-l ai drept soţ pe hrăpăreţul Edmond.
–În viaţă, de cele mai multe ori, se întâmplă ca unii să zgâlţâie copacii şi alţii să culeagă roadele, replică ea, simţind un clocot violent în inimă. Iar cei mai slabi dintre ei să nu facă altceva decât să stea pe margini şi să privească, susţinând că nu le este destul de foame ca să încerce gustul poamelor culese, dar râvnind totuşi la ele…
Raluca Butnariu te împinge mai întâi în imaginea unei drame. Un tablou unde Julie este firavă şi delicată ca petalele unui trandafir, neştiind că frumuseţea poate găsi arme de autoapărare. Suntem nevoiţi să-i descoperim artileria înfruntându-l pe Blythe care, la fel ca noi, subestimează inteligenţa şi puterea sexului frumos.
Te insulta într-un mod abil, dându-ţi senzaţia că de fapt îşi cere scuze. Ton adecvat, privire galeşă, zâmbet irezistibil. Şi pe sub toate astea, afurisenie cât cuprinde. Era absolut fascinat.
Puşi umăr la umăr pornim pe un teritoriu mistuit de război atât la nivel intelectual cât, şi mai ales, sentimental. Descoperim o altfel de Julie, un altfel de Blythe. Găsim inimi rănite, secrete ascunse şi asasini pândind din umbră. Râdem cu lacrimi în timp ce aşteptăm fulgerele de răzbunare care întârzie să apară din partea lui Blythe. Luptăm pentru o inimă după care am jânduit ani şi rămânem fermecaţi şi complet buimăciţi de fericirea ce ne aşteaptă la finele călătoriei.
–Te amuzi, amazoano? îşi întrebă Michael soţia, arcuindu-şi o sprânceană vag dojenitoare.
–Iisuse, da, chiar mă distrez! Recunoscu ea senin. Uită-te la ei! Julia mai are puţin şi-o să-i ardă una. Îi cunosc privirea asta. E la un pas de a mătura cu el pe jos. Nici n-o să-şi dea seama ce l-a pălit, săracul, chicoti ea, cu ochii strălucindu-i de râs. O să fie un spectacol interesant de urmărit! Eu pariez pe ea zece lire…
Văpaia soarelui ne poartă paşii în lumea spionajului, ne face cunoştinţă cu o parte din Suita Cleopatrei sau Brigada de Fuste, cum o ironizează sexul puternic, pornim în căutarea celei mai frumoase nestemate şi sfârşim în a ne cuibări în inima celui dorit şi iubit. Şi, cireaşa de pe tort: Anne Davenport este aici. Am omis să vă spun? O să avem porţie dublă de amuzament şi răfuieli, iar bărbaţii vor ieşi şifonaţi din lupta cu Brigada de Fuste.
Vru să spună ceva, dar Julia se întoarse brusc și pumnul ei se repezi în sus, pocnindu-l drept în nas și făcându-l să aterizeze în fund.
–Ce mama dracu’! Exclamă el înfuriat și uluit, ducându- și mâinile spre cartilajul făcut praf.
–Abia acum suntem chit, îl informă ea ranchiunoasă, ducându-și mâna la spate spre locul care o ustura. Când și-o retrase și- și văzu degetele umede, i se făcu rău. Oh… oh…, înghiți ea cu zgomot în sec, albindu-se toată. Urăsc sân…. sângele....
– Dacă-mi leșini, să știi că te trezesc în pumni!
Nu atât amenințarea, cât tonul cu care o spusese o făcu să renunțe…..
–Doare? Îl întrebă ea cu o voce cam nesigură, încercând să se gândească la orice, numai la sângele lipicios care-i păta degetele nu.
–Ce-ți pasă ție! se răsti el. Amorul meu propriu este cel care suferă cel mai tare în acest moment, bombăni el, bâjbâind după o batistă. Pocnești ca un salahor, fir-ar al naibii de treabă!
–Pace?
– Scutește- mă! o privi el urât, acceptând totuși ofranda. Tâmpito! adăugă cu o oarecare tandrețe, după o scurtă pauză.
– Cretinule! i-o întoarse ea dulce.
Şi dacă credeţi că v-am spus totul… cu toată tristeţea, sau nu, vă spun că mai aveţi multe de descoperit pe cont propriu în minunata poveste Văpaia soarelui. Raluca Butnariu ne oferă amuzament, graţie, inteligenţă şi braţele călduroase ale iubirii, totul învelit într-o poveste cursivă şi minunată pe care ai vrea să o reciteşti la infinit.
–Am o idee! sări ea brusc în şezut, privindu-l cu ochi strălucitori.
Blythe făcu un efort să-şi ridice o pleoapă şi să-i arunce o uitătură chiorâşă pe sub ea.
–Nu, n-ai nicio idee, o contrazise el cu fermitate. Ţi se pare. Dormi.
–Ba cum să n-am? se indignă ea. Ascultă-mă numai puţin şi…
Un volum disponibil şi pe site-ul Editurii Librex Publishing.
Alte recenzii de la Raluca Butnariu:
