Nu știu cum se face că scriu deja a doua recenzie despre viața unui câine în condițiile în care eu nu am avut un câine, nu am și după cum mi-am ghicit în cafea azi dimineață nici nu voi avea într-un viitor prea apropiat. De fapt mint și vă explic și de ce. Prima recenzie Enzo sau arta de a pilota pe ploaie, am scris-o pentru că o recitisem de curând amintindu-mi că la vremea ei a fost un bestseller și am vrut să îmi împrospătez memoria să văd de ce am dat banii pe ea. Viață de câine însă, am citit-o la sfatul unei prietene care mi-a recomandat-o pentru cazurile de semisupărare sau semidepresie, cum le numește ea, în care vrei să citești ceva scurt, comic și bine scris.
Și ca să vedeți că nimic nu e întâmplător pe lumea asta, Peter Mayle autorul cărții, în tinerețea lui înainte de a fi scriitor, și-a început cariera în publicitate unde altundeva decât la agenția lui David Ogilvy, unde a și primit un job de junior account (recenzia cărții scrise de Ogilvy Despre publicitate o găsiți tot ici pe site). Peter Mayle este un autor contemporan care a cunoscut succesul, un englez îndrăgostit de Franța mai ales de zona Provence, de fapt cartea sa cea mai cunoscută este dedicată acestei zone. Iar pentru fanii facebookului, Mayle are și el o pagină la cei 75 de ani ai săi.
Așadar fără să stau prea mult pe gânduri am luat cărțulia, m-am așezat comod cu cafeaua lângă mine și deși știam sigur că nu voi fi dezamăgită de stilul și tehnica autorului tot am fost surprinsă încă de la început de ironia, inteligența și agerimea în gândire pe care le-a transferat unui patruped pe nedrept se spune în carte, numit cel mi bun prieten al omului. De ce pe nedrept, pentru că așa după cum ne va argumenta personajul principal și canin al cărții, e foarte posibil ca în urmă cu mii de ani, unul dintre strămoșii lui să fii ajuns la concluzia că omul este de fapt cel mai convenabil sistem de supravețuire. Constrâns de regulile supravețuirii câinele strămoș a trebuit să devină un accesoriu domestic din căminul omului, iar omul foarte sensibil la flatare a ales să ia asta ca pe un semn de prietenie, de iubire adevărată și de atunci câinii se bucură de cazare și masă din partea oamenilor. Repet, așa gândește personajul imaginat de Peter Mayle, este posibil însă ca alți câini să aibă o alta viziune asupra legaturii om-câine, despre care poate cei care au deja un câine ne pot spune mai multe.
Viață de câine este povestea unui patruped imaginat de Peter Mayle, începând cu prima lui zi de naștere și până în ziua în care își exprimă dorința de a ajunge să trăiască și al 16-lea din viața unui câine, ceea ce înseamnă o viață destul de lungă. Cartea descrie aventurile sale, nu știm de la început cum se numește personajul, și nici câinele nu știe cum îl chiamă pentru că nimeni nu s-a gândit vreodată să îl boteze. Apoi, undeva pe la mijlocul povesterii câinele este botezat de ultimii săi stăpâni, Băiețelu. Deși așa cum va ține să precizeze chiar personajul, numele nu era la fel de important pentru el așa cum e pentru oameni, de exemplu puteau să îl numească și Cezar Augustus atâta vreme cât avea parte de mâncare bună, tratament civilizat și masaj pe burtică.
Aventurile sale zilnice cu găini, instalatori, musafirii stapânilor, pisicile vecinilor fac subiectul capitolelor din carte iar fiecare pățanie are morala ei. Finalul cărții aduce câteva sfaturi pentru un câine mai tânăr dintr-o generație viitoare și îl avertizează printre altele să nu încerce să înțeleagă atracția televizorului, să nu aducă acasă prieteni de sex opus sau să nu uite că a greși e omenește iar să ierți e canin.
Vă doresc lectuă plăcută și nu ratați cartea pentru că v-ați putea lipsi de unicul moment de relaxare al zilei.
Alte recenzii de la Peter Mayle:
Initial aveam scrise prin calculator alte cuvinte despre aceasta carte, dar nu le mai gasesc. Asa ca azi, in putinul timp liber, am scris altele, foarte fericit ca am gasit aici aceasta recenzie. Prolog: In arsita verii, La lasatul serii, Iei cartea in maini, Citesti despre caini, Vezi diverse lucruri, Lecturezi, te bucuri. De trei zile-ncoace Cartea nu-ti da pace! Acel caine latos, Din fire cam batos, Povesteste acut Prin cate a trecut. Nu e o balada, Nu e nici neroada, Are antiteza Si mare viteza Ce-ajunge la tel Prin ochi de catel. Afli realitatea Cu abilitatea Cainelui ce scrie,… Read more »