Salla Simukka ne aduce în cel de-al doilea volum al trilogiei Albă-ca-Zăpada, Alb ca zăpada, noi aventuri ale lui Lumikki, adolescenta timidă şi taciturnă, dar cu inimă de leu, precum şi noi dezvăluiri din trecutul tumultos al acesteia.
A fost odată o fată care avea un secret.
Au fost odată două fete care aveau secrete pe care nu şi le dezvăluiau.
Aceeaşi familie a secretelor.
Acest fragment spune totul despre acest nou roman semnat Salla Simukka. La trei luni de la desfăşurarea evenimentelor din Tampere (Roşu ca Sângele), Lumikki hotărăşte că are nevoie de o vacanţă şi pleacă în Praga. Ceea ce pare însă o vacanţă călduroasă şi însorită este întunecată de apariţia tinerei Zelenka, care îi dă vestea bombă că e sora ei. Deşi, această Zelenka nu prezintă încredere în faţa lui Lumikki, curiozitatea o împinge să o asculte „până la proba contrară”.
Inundată de amintirile unei copilării petrecute în compania „unei surori mai mari”, Lumikki începe să creadă în povestea Zelenkăi, mai ales după ce părinţii ei se eschivează din a-i povesti lui Lumikki dacă tatăl său a fost sau nu în Praga în trecut.
Despre Zelenka, Lumikka află că mama acesteia a murit înecată pe când ea avea doar cincisprezece ani şi că a fost primită în sânul unor rude despre care mama ei nu i-a vorbit niciodată până să-i întâlnească. Acceptând să-i cunoască familia Zelenkăi, Lumikki reuşeşte să se afle, fără voia ei, într-un nou joc periculos alcătuit din Familia albă, o sectă religioasă, din cadrul căreia fac parte Zelenka şi familia ei.
Lumikki va rememora pe străzile din Praga momentele speciale petrecute alături de Liekki, tânăra cu ochi albaştri care i- a furat inima în trecut, asta în timp ce va încerca să scape cu viaţă din mâinile Familiei albe. Ajutată de Jiri, un jurnalist pentru Canalul Opt, Lumikki va pune bazele unei operaţiuni de salvare a surorii Zelenka, dar şi a demascării planurilor diabolice ale conducătorului Familiei albe. Dacă va reuşi sau nu, asta rămâne de aflat pe cont propriu.
You better run for your life if you can little girl…
Mulţumesc. Asta şi fac, avu Lumikki timp să-şi spună.
Alb ca zăpada nu mi s-a părut un roman la fel de palpitant ca Roşu ca Sângele, ci mai mult o tranziţie pentru finalul trilogiei. Salla Simukka nu a făcut altceva decât să aducă noi indicii din amintirile înceţoşate ale lui Lumikki, dar şi câteva răspunsuri pentru întrebările stârnite de primul volum. Nu neg că Lumikki ajunge în situaţii periculoase şi de data asta, dar, în acest al doilea volum toate acţiunile sunt mai mult în defensivă, pe când în primul volum, Lumikki se arunca din proprie iniţiativă în vâltoarea acţiunilor.
Ce este clar, este faptul că Alb ca zăpada reuşeşte să-ţi menţină curiozitatea dar şi să-ţi împingă propria imaginaţie spre aflarea adevărurilor ascunse. Dacă vom fi sau nu pe aceeaşi undă cu imaginaţia autoarei Salla Simukka, asta rămâne de văzut. Cu toate că eu sunt sigură că suntem mult prea departe de adevăr.
Alte recenzii de la Salla Simukka:
Sincer nu prea ma atrage. Probabil ca ar trebui sa citesc mai multe carti de genul acesta pentru a-i prinde gustul 🙂