Am crezut mereu că eu nu am cărți preferate. Că oricât de sublimă ar fi o carte, tot o să-i găsesc un cusur, un punct slab, o bilă neagră. Am crezut mereu că în literatură, perfecțiunea e relativă. Asta până când am citit Tema pentru acasă, de Nicolae Dabija.
Când am primit Tema pentru acasă, m-am simțit Vie din nou, după foarte mult timp. Am știut dinainte să citesc că mă voi îndrăgosti de cuvintele lui Dabija. Când am terminat cele aproape 500 de pagini, m-am simțit ca un prunc care vede pentru întaia oară Lumea. Am simțit cum în fața-mi mi se deschide Universul însuși, cum descopăr pentru prima dată sensul vieții. Dabija nu scrie. Dabija culege esențele tari din experiențele vieții și le așterne splendid pe hârtie.
Tema pentru acasă prezintă povestea lui Mihai Ulmu. Un tânăr profesor în Poiana, pe care-l îndrăgesc toate elevele, dar el n-are ochi pentru niciuna. După ce Mihai e acuzat că duce prin noroi numele lui Stalin, devenind un așa-zis dușman al poporului, acesta este arestat și condamnat la 25 de ani de închisoare.
Cum spuneam, toate elevele lui Mihai din ultimul an îl iubeau pe acesta, dar doar una dintre ele era dispusă să moară pentru el, tânăra Maria Răzeșu, care împrumutase de la profesor o carte de poezii. Când află că profesorul ei de literatură e în închisoare, Maria pune la cale un plan pentru a-l ajuta să evadeze, având ca pretext înapoierea volumul de poezii. Astfel, după un plan iscusit, Mihai reușește să evadeze, realizând, într-un final, cât de mult o iubește pe fosta lui elevă. Dar fiindcă nimic nu-i doar lapte și miere, fericirea lor n-a durat decât o săptămână, după care sunt amândoi prinși și arestați. Cum va rezista povestea de amor dintre Mihai și Maria, în spatele gratiilor mari de fier? E iubirea evadarea din infern?
Tema pentru acasă e un roman unic. Nu l-aș putea compara cu nimic altceva din ce am citit. Ingeniozitatea literară a autorului e la nivel de geniu, Dabija reușind să ridice simplitatea la rang de artă.
Mihai e un tânăr de 25 de ani, ale cărui experiențe de viață, dureri și plângeri m-au emoționat până la lacrimi. Profesor de limba și literatura română la un liceu din Poiana, Mihai Ulmu își cucerește elevii prin cuvântul cald și privirea blândă. Un tânăr pentru care Cartea reprezintă arma supremă.
Maria Răzeșu e o tânără zveltă, care mi-a plăcut la nebunie. Fosta elevă a lui Ulmu reușește să impresioneze prin istețimea (ea fiind cea din spatele planului de evadare) și curajul de care dă dovadă. O adolescentă visătoare, dar realistă, care vrea să se afirme, să iasă din mulțime, să fie diferită. Să fie Ea.
Relația dintre eroii romanului m-a emoționat enorm. Iubirea dintre cei doi se dovedește a fi pură, puternică, adevărată, vie, Maria și Mihai construindu-și împreună micul lor Infinit. Dar, uneori infinitul e doar o secundă.
O iubire ca un cutremur. Ca o spaimă. Ca o cădere într-o fântână adâncă. Sau ca o prăvălire din cer. Totală. Fără rezerve. Fără discernământ.
Recomand Tema pentru acasă din tot sufletul. Tema pentru acasă de Nicolae Dabija m-a făcut să plâng, să râd, să mă cutremur, să suspin, să exist. Și să cred. În iubire, în real, în palpabil.
Tema pentru acasă e un roman pe care nu puteți să-l ratați, o capodoperă a scrisului frumos, o miniatură a Adevăratului. Tema pentru acasă îmi pulsează și acum în fiecare venă, iar scrisul lui Dabija mă cuprinde din toate cotloanele minții, mă ademenește, mă conduce prin întuneric, mă omoară, pentru ca mai apoi să mă re-aducă la viață.
Alte recenzii de la Nicolae Dabija:
Acum sunt curioasa; mi-ai starnit interesul pentru aceasta carte. Scriitorul este cunoscut dar eu nu am citit nimic de el.
Nici eu nu am citit altceva. Merita 🙂