Pe coperta a doua a cărții Destin și furie, The New York Times afirmase: Lauren Groff este o scriitoare foarte talentată, iar Destin și furie este un volum ambițios, care se ridică la înălțimea așteptărilor, cu mult umor, tristețe și inteligență sclipitoare.
După ce am terminat minunatul volum, aici de față, nu am putut să nu le dau credit celor de la The New York Times. Lauren Groff este întradevăr o scriitoare talentată. Nimeni nu ar fi reușit să nuanțeze mai minunat decât ea o căsnicie cu du-te-vino, cu debusolări și deziluzii, o căsnicie bazată pe mici bucurii, o căsnicie închegată cu căldura partenerului de viață. Este de asemenea un volum ambițios ce reușește mai întâi, să te uimească cu povestea lui unde o întrevezi pe ea, pentru ca mai apoi să te șocheze cu povestea ei, unde-l descoperi pe el.
Destin și furie este de asemenea de o inteligență sclipitoare. Personajele tind spre genialitate, fler și acel ceva ce te atrage fără să știi de ce. Lauren Groff reușește să te prindă în mreje, să te împresoare cu sfoară din belșug pentru ca atunci când simți nevoia să o iei la fugă să nu mai poți nicicum.
Mă frapează însă partea: cu mult umor. Citind această afirmație, m-am întrebat: Oare cei de la The New York Times au citit aceeași versiune a poveștii ca și mine? Și dacă DA: unde o fi umorul? Eu sincer nu l-am văzut. M-am tot întrebat ce a fost diferit? Am citit eu diferit povestea? Aveam o starea de spirit prea nostalgică pentru a descoperi umorul? Sau o fi fost umorul prea camuflat pentru lipsa mea de amuzament din acele clipe. Cert este că eu nu m-am amuzat nici o secundă citind Destin și furie.
Pentru mine Destin și furie a însemnat o poveste cu ying și yang, meniți să se atragă și să oscileze unul în jurul celuilalt indiferent dacă se potrivesc sau nu. Personajele mi s-au părut debusolate, lipsite de țintă, personalități singulare, fără esență, ce prind viață doar una în preajma celeilalte.
Atât Lotto cât și Mathilde sunt două persoane ajunse la maturitate cu sechelele copilăriei. El, crescut ca pe o stea de cinema în devenire, are un fler al lui ce magnetizează lumea din jur și-i face să se învârtă în jurul lui ca planetele în jurul Soarelui. Însă întocmai ca un Soare, este prea orbit de lumina sa pentru a vedea realitatea din jur.
căldura din îndepărtata Floridă, durerea provocată de pierderea tatălui său, încrederea oarbă a mamei sale în el…
Mathilde, deși nu este o frumusețe sclipitoare, are acea aură de fragilitate ce te îndeamnă să încerci să o ții la adăpost. Lotto vede în Mathilde frumusețea lipsă din propria-i familie, iar Mathilde vede în Lotto căldura unei familii. Cele două atracții sunt destule pentru ca cei doi să-și întemeieze propria familie. Dar va fi ea de ajuns?
Atunci când familia ta se debarasează de tine, așa cum făcuse familia lui Lotto, îți creezi propria familie.
Destin și furie a fost, în opinia mea, vieți în derivă răsfrânte peste noi generații, dezmăț și alunecare inconștientă într-o depravare nu atât fizică cât, și mai ales, psihică. La început suntem bulversați de alunecarea lui Lotto în depravare, într-o debravare bolnăvicioasă, nimfomatică. Odată cu apariția lui Mathilde, această alunecare își găsește punctul de oprire. Soția este cel mai bun remediu. Îl apără, îi netezește drumul și îi ușurează viața. Îi aduce frumusețea mult visată și-i menține bula de sclipire intactă.
Și pentru Mathilde, statutul de soție îi aduce o stabilitate într-o viață în care a dus acut lipsa de căldură familială și de un cuib al ei. Nu mai este singură, nu trebuie să țină piept unei lumi pe cont propriu. Are pe cineva alături acum. Însă, independent unul de celălalt, în taină, amândoi vor trăi cu sentimentul acut de abandon. Mereu le va fi frică să nu-l piardă pe celălalt.
O chestiune de optică. Din locul unde se află soarele, umanitatea este doar o abstracţie. Pământul, un simplu punct luminos care se învârte.
Destin se poate numi chimia sau dorința de stabilitate și frumusețe ce i-a adus pe cei doi împreună. Destin, așteptările și continua visare a lui Lotto. Destin, geniul ce se rupe de actorie și se răsfrânge în scenografia de succes. Furie, scheletul din dulap al unuia. Furie, continua stare de umbră, privitul continuu din întuneric. Furie va fi momentul adevărului. Adevărul lui, adevărul ei. Oare care adevăr va durea mai tare?
…așa arăta timpul, în formă de spirală. Îndrăgea inutilitatea oricărui efort, caracterul efemer al muncii.
Destin și furie este o poveste reală, despre oameni reali, despre adevăruri omise și secrete ținute de dragul celuilalt. Lauren Groff ne oferă o poveste ce ne aduce ambele părți ale monedei pe aceeași farfurie. Vom fi surprinși de ceea ce putem face de dragul celuilalt. Vom fi uimiți de ușurința cu care îl putem trece cu vederea pe cel de lângă noi. Pregătește-te să fii surprins de ceea ce se ascunde în spatele a douăzeci și patru de ani căsnicie, de ceea ce vede el, de ceea ce arată ea.
O tulbura acea diferență dintre cine părea a fi și cine era în realitate.
Alte recenzii de la Lauren Groff:
Multumesc de recomandare 🙂 . Nu stiu cartea dar imi place descrierea 🙂 .
Sarbatori fericite!
Multumesc! Sarbatori fericite de asemenea! 🙂