Romanul Femeia de pe scări începe cu amintirea unui avocat în legătură cu un caz oarecare, însă, doar la început. Cazul ilustrează un triunghi amoros, simbolizat de un tablou.
Ea, femeia de pe tablou, pictată de amant – un tablou cumpărat de soț și o viață tulbure.
El, un al treilea și avocat al pictorului. Este folosit pentru ca Irene să rupă legăturile cu oricare dintre ei.
Între câteva capitole sunt evaporați 20 de ani, timp în care protagonistul povestește viața de familie, despre copii și despre moartea soției sale.
Intriga constă în revederea tabloului la o galerie celebră. De aici și până la plecarea în căutarea femeii ilustrată în tablou era doar un pas. Autorul este condus în această călătorie din Frankfurt, în Sidney şi mai târziu spre un oraș de pe coasta australiană.
,,Irene, trei silabe scurte, trei vocale clare, trei tonuri ale unui cântec, trei pași de vals – un nume care poate fi cântat și dansat.”
O găsește singură și bătrână, bolnavă de cancer și în ultimele sale zile. Ultime clipe care încoronează toate faptele sale. Înconjurată de cei trei bărbați din viața sa, rămâne într-un final doar cu cel care a iubit-o în secret.
Deși trăiește ilegal pe malul mării și crește copii ai nimănui, se îngrijește și de bolnavii din satul învecinat. Titlul concretizează sentimentele așezate cu grijă de Schwind pe pânză.
Autorul este un cunoscut jurnalist şi scriitor din Germania, Bernhard Schlink. Este cunoscut pentru scrieri precum Cititorul.
În această carte, marea reprezintă locul unde Irene se poate refugia, dar, pentru ea, reprezintă și sfârșitul tragic.
Despre frumusețea acestei aflăm din gândurile autorului: ,, Soarele strălucea. Aerul avea miros de pin şi de eucalipt. Mi se părea că simt şi mireasma mării îndepărtate, un parfum de piele neagră, umedă şi sărată.”
Alte recenzii de la Bernhard Schlink:
