„O plimbare de neuitat” este prima mea interacțiune cu celebrul autor Nicholas Sparks.
Am aflat de la diverși cititori că romanele sale au un sfârșit trist. Mi-am dat o proprie provocare și am citit o carte scrisă de el.
Faptul că am găsit una în care protagoniștii sunt adolescenți, m-a facut să mă îndrăgostesc iremediabil, uitând, astfel, tot ceea ce mi se spusese.
Trăiesc fiecare carte citită, așadar, nu mare mi-a fost mirarea când am văzut că pe parcursul lecturii lacrimile încep să-și facă apariția.
Inițial, îl întâlnim pe Landon un adolescent încrezător în șarmul personal și dornic de atenția celorlalți.
Este constrâns de situație să participe la organizarea unei piese de teatru, împreună cu Jamie, adolescenta timidă și sinceră.
Jamie e tiparul protagonistei temătoare, care își găsește curajul datorită rugăciunilor. Principala calitate a acesteia este bunătatea.
Chiar dacă colegii, inclusiv Landon, se port urât cu ea, nu se coboară la nivelul lor și continuă să le arate fața „altruistă” și „calmă” pe care o are.
Bunătatea îi este însăși cartea de vizită cu care se prezintă oamenilor.
Parcursul celor doi este unul tumultos. London își neagă sentimentele pe care le are față de Jamie, iar fata îl roagă un singur lucru – acela de a nu se îndrăgosti de ea.
Bineînțeles, acest lucru nu se mai poate repara, căci iubirea începe să-și facă apariția, dezorientându-l pe tânărul adolescent.
Atunci când măștile cap, Landon își recunoaște față de sine sentimentele pe care le are pentru Jamie.
Fiind pus în fața teribilului adevăr, informațiile puse cap la cap îl fac pe băiat să fie martorul unei situații neprevăzute.
Cum va gestiona acesta evenimentele viitoare și cum se va sfârși povestea celor doi?
Nicholas Sparks are un dar aparte. El reușește să transmită toate emoțiile resimțite de personaje.
„O plimbare de neuitat” este o poveste unică, plină de sensibilitate, dar, mai presus de toate, este o lecție de viață.







