Secretele trebuie să rămână secrete ? Iubim suficient persoana de langă noi ca să fim în stare să-i rămânem aproape dacă-i aflăm toate secretele ?
Trecutul e trecut, nu se mai poate schimba şi uneori e mai bine să fie lăsat acolo unde îi, dacă vrem să fim fericiţi în prezent. Ce se întâmplă dacă ne încăpăţânăm să săpăm şi dezgropăm trecutul persoanei iubite?
Dar a nu trăi în minciună nu înseamnă să nu ai niciun secret.
-Deci recunoşti că ai secrete !
-Dar toată lumea are secrete, Raphael ! Şi e foarte bine aşa. Secretele ne definesc. Determină o parte a identităţii noastre, a biografiei noastre, ne fac mai misterioşi.
-Eu nu am secrete faţă de tine.
-Ei bine, ar trebui să ai !
Anna şi Raphael formează un cuplu de 6 luni, sunt în pragul căsătoriei , până când din dorinţa lui de a-i afla toate secretele, aceasta-i arată o poză cutremurătoare şi dispare din viaţa lui.
Recunosc că am tot văzut cărţi de Guillaume Musso, pe unele le-am şi pus pe lista de aşteptare dar n-am citit niciuna pănă acum şi rău am făcut 🙂 . Este unul dintre cei mai populari scriitori francezi contemporani, încoronat iluzionist al suspansului, romanele sale au fost publicate în peste 30 de țări și s-au vândut în peste 5 de milioane de exemplare.
Începutul cărţii prezintă liniştea de dinaintea furtunii, o atmosferă liniştită pe malul mării precedă tumultul de descoperiri făcute de Raphael şi de prietenul său, Marc Caradec, fost poliţist de elită, unul din eroii epocii de aur a BRB.
Trecutul Annei Becher, rezidentă la pediatrie, este unul şocant şi macabru, plin de surprize pentru omul care o iubeşte şi care dorea să-şi petrecă restul vieţii cu ea.
Pur şi simplu când începe lanţul descoperirilor nu poţi lăsa cartea din mână. Aşteptam un pasaj unde să mă pot opri din citit, să pun cartea pe noptieră pentru a doua zi, fiind deja o oră târzie, dar acel pasaj nu a mai apărut.
Fata din Brooklyn prezintă o furtună de descoperiri sinistre şi dureroase din trecutul Annei, un trecut pe care şi l-a dorit bine ascuns.
„Omul nu este nicidecum o fiinţă blajină, cu inima însetată de iubire.” scria Freud în Angoasă în civilizaţie. Da, omul este cel mai aprig prădător al său. Omul este în război cu sine. În adâncul sufletului, omul este stăpânit de violenţă, agresivitate, impulsul de a ucide, voinţa de a-şi domina aproapele şi de a-l subjuga umilindu-l.
Mă bucur că l-am descoperit pe Musso, deja am pus ochii pe o altă carte scrisă de el. Voi ce cărţi aţi citit de acest autor ?
Alte recenzii de la Guillaume Musso:
