ACUM GĂSEȘTI CARTEA PE Cartepedia
Nu sunt la prima întâlnire cu Musso și în general ador felul în care reușește să se joace cu mintea cititorului și reușește mereu să surprindă cu situații imposibile. Dar, pentru că există un dar, acestei cărți îi lipsește ceva. Acel je ne sais quoi care a reușit să mă captiveze când i-am citit alte cărți. Am rămas cu senzația că Musso s-a grăbit și n-a întrepătruns foarte bine planurile. Imaginile par incomplete și stinghere ca și când perspectiva unui personaj nu are nicio legătură cu perspectiva personajului din capitolul imediat următor. Probabil vor exista cititori care vor gusta acest stil, dar la mine nu prea a prins. Tocmai de aceea recomand celor care se pregătesc de prima întâlnire cu Musso să aleagă altă carte. Aceasta poate ar fi o nucă prea tare.
Romanul are puțin din toate: un pic de mister, un pic de suspans, un pic de romance, un pic de dramă, un pic de artă, dar nu există liantul care să le ajute să se amestece omogen. Cu toate acestea este o lectura plăcută și având în vedere că este încă august ar putea fi în perfectă armonie cu vacanța. Am simțit lipsa lecțiilor didactice cu care eram obișnuită de acest autor, acele cârje stilistice, lingvistice şi repere culturale îmbogăţitoare și motivaționale. N-am găsit desele citate celebre, trimiterile la cărți consacrate sau mai puțin cunoscute, detalii în ceea ce priveşte pictura, muzica şi evocarea cu nostalgie a unui Paris pe care de obicei parcă te invită să-l vizitezi, indicându-ți locații numai bune pentru o plimbare.
Ne trezim bezmetici și înfricoșați într-un spital (care mi-a dat senzație de spital românesc și toate riscurile pe care acesta le presupune). Personajul nostru, Mathias, fost polițist, actualmente pensionat din cauza unei inimi “slabe”, a fost internat din cauza unui atac de cord. Inima care i-a fost transplantată cu cinci ani în urmă mai dă rateuri. Intriga se declanșează de la primele pagini. În camera de spital polițistul este rugat de o adolescentă, o studentă venită voluntar să le cânte la violoncel pacienților, să o ajute la investigarea unui caz. Este vorba despre mama ei, o celebră balerină, care a decedat urmare a căderii de la balconul locuinței sale. Decesul a fost clasat ca accident, dar fata este convinsă că a fost altceva.
Angelique, cea care dă numele romanului, este celălalt personaj din perspectiva căruia urmărim desfășurarea evenimentelor. Schițate în linii mari, personajele reușesc să te ia pe nepregătite și să te surprindă, dar este destul de greu să empatizezi cu ele.
Musso are un stil fresh, modern, alert, nepretențios şi nesofisticat, dar antrenant și captivant. Îi plac intrigile complicate, care capătă amploare ca un bulgăre de zăpadă ce se rostogoleşte, conspirațiile la scară înaltă ce implică societăți secrete, planurile diabolice, răsturnările de situație, suspansul şi misterul. Povestea este construită parcă pe afirmația: Oricine poate ucide, e o simplă chestiune de circumstanțe și nu are nimic de-a face cu caracterul. Oricine, oricând. Chiar și propria ta bunică.
Oamenii sunt ființe complexe prin sentimente și trăiri, cu vieți fragile și aspirații ce se contrazic, vieți asupra cărora nimeni niciodată nu are control deplin, vieți ce pot fi date peste cap și răsturnate într-o clipă de simple fleacuri: o vorbă în vânt, o privire, un vis ce pare realizabil, un zâmbet, oricare dintre aceste momente te poate înălța pe culmile fericirii sau arunca în abisul disperării. Dar oamenii fac abstracție de această incertitudine constantă și acționează ca și cum ar fi zei atotstăpânitori ai acestui haos și tocmai pe această filozofie își construiește și Musso personajele și poveștile, mizând pe imprevizibilitatea și spontaneitatea umană, pe schimbare și diversitate psihologică.
Cine nu visează la o viață fără griji? Cine nu aspiră la șansa unui viitor în nuanțele preferate? Cine nu și-ar dori să mai poată o dată s-o ia de la capăt? Cine ar da cu piciorul unei a doua șanse?
Civilizația nu-i decât o pojghiță subțire deasupra unui haos clocotitor și lucrurile nu sunt niciodată ceea ce par a fi. Așteptați-vă să fiți surprinși!
Este o lectură ușoară pentru o zi relaxantă de vacanță, dar mi-ar fi plăcut să lege mai bine povestea, să o aducă mai aproape de real și palpabil, renunțând la coincidențe absurde și întâmplări exagerate, rămânând fidel doar stilului deja personal în care pune accent pe trăiri și pe afinitatea cu care știe să le potrivească dozajul. Acestea sunt parte din talentul lui înnăscut, le simți de la prima carte ca semnătură inconfundabilă și n-ar trebui, după umila mea părere, să le schimbe, ba chiar le-ar putea accentua.
ACUM GĂSEȘTI CARTEA PE Cartepedia
Alte recenzii de la Guillaume Musso:
