În lumea liberă, copiii visează la ce vor să se facă atunci când vor fi mari şi cum îşi pot folosi talentele. Când aveam 4 – 5 ani, singurul lucru pe care doream să-l fac ca adult era să cumpăr câtă pâine voiam şi s-o mănânc pe toată. Când îţi este mereu foame, nu te gândeşti decât la mâncare. Eu nu înţelegeam de ce, când mama venea acasă cu nişte bani, trebuia să-i păstreze aproape pe toţi pentru mai târziu. În loc de pâine, mâncam numai un pic de terci de cartofi. Eu şi sora mea ne-am înţeles că, dacă o să ajungem mari, o să ne folosim banii ca să mâncăm pâine pe săturate.
Cartea prezintă povestea de viață a autoarei, Yeonmi Park: o fata din Coorea de Nord, un loc greu de imaginat, sub un regim comunist care era menit să spele creiere. Televizoarele și radiourile erau codate să meargă doar pe programe coreene. Nu aveau acces la internet, nu puteau accesa informații din exteriorul țării.
Kim Ir-Sen și apoi Kim Jong-il, conducătorii Coreei de Nord erau un fel de zei trebuiau mereu venerați prin cântece, prin tot ce făceau oamenii… populația de rând trăia la limita subzistenței.
Oamenii se temeau să vorbească anumite lucruri chiar în familie, să nu fie auziți, să nu fie pârâți băgați la închisoare sau mai rău omorâți.
Când trăiești într-o asemenea țară nu-ți dorești de cât să fugi, să fugi cu orice preț.. prețul care l-au plătit Yeonmi și mama ei este greu de acceptat: violuri, trafic de persoane… dar au reușit într-un final deși plătind un preț uriaș.
Yeomni având 13 ani când a fugit din țară sa, proaspăt operată de apendice deși fuse diagnosticată greșit. Mama ei a făcut tot ce a putut să o păzească de rele, dar vândute fiind nu mai era capabilă să hotărască pentru ea, dar apoi pentru fiica ei.
O carte cutremurătoare care merită citită, am citit despre al doilea război mondial, despre Holocaust, despre Afganistan, dar nu mi-am imaginat că în secolul XXI comunismul e atât de crunt.
Lectură plăcută !!!
Alte recenzii de la Yeonmi Park:
