Înțelepciunea psihopaților de Kevin Dutton este o carte care m-a atras de când i-am citit titlul, căci sunt intrigată de tot ce înseamnă mintea umană, psihologie și am o curiozitate febrilă să aflu răspunsuri legate de tipurile de personalități și care sunt motivele ce stau la baza anumitor acțiuni mai puțin benefice societății.
Cartea este mai degrabă un studiu al autorului care, plecând de la faptul că tatăl său a fost un psihopat, s-a ambiționat să afle care sunt mecanismele după care acționează aceste tipuri de personalități și cu ce sunt ele diferite față de cele normale.
Tatăl autorului, pe lângă faptul că era încântător, curajos, crud, fără conștiință, dar niciodată violent, era extrem de abil în a convinge atunci când dorea să obțină ceva cu tot dinadinsul, de cele mai multe ori fără prea multe eforturi.
Pentru psihopatie, s-au studiat îndelung mai multe tipologii de psihopați din toate timpurile, pentru a concluziona că, din punct de vedere anatomic (la o analiză a creierului la autopsie), nu există diferențe între un om normal și un psihopat. Psihopații sunt aparent oameni normali, ca și noi.
Diferența dintre un om normal și un psihopat are la bază empatia, sau mai bine zis în cazul celor ”răi”, lipsa totală a emoției și capacitatea de a disimula, sau sângele rece care le curge prin vene. De fapt, fiecare dintre noi avem în interior o mică caracteristică de psihopatie, întrebarea este: avem curajul să ne oprim puțin din drum și să ne observăm atent, să sesizăm care sunt acele comportamente care ne pot da de gol?
”Nu simt deloc compasiune pentru cei pe care îi operez. Este un lux pe care, pur și simplu, nu mi-l permit. În sala de operații renasc precum o mașină rece și fără inimă, sunt una cu bisturiul, burghiul sau fierăstrăul. Când te eliberezi de toate și păcălești moartea, dincolo de granița de zăpadă a creierului, sentimentele nu-și au locul. Emoția este o entropie cât se poate de contraproductivă. ”
Printre trăsăturile comune cu ale psihopaților putem enumera: lipsa vinovăției sau remușcărilor, farmecul emanat atunci când ne dorim ceva cu ardoare, curaj exagerat în cazul situațiilor limită, asumarea unor riscuri mari etc… Deși se cunoaște faptul că majoritatea ucigașilor în serie sunt psihopați, marea majoritate a psihopaților nu sunt ucigași în serie.
Psihopații constituie doar un singur procent din populație și pot fi membri productivi ai societății. Lipsa emoțiilor precum anxietatea sau teama îi ajută să rămână calmi în situații înfricoșătoare, în urma experimentelor demonstrându-se faptul că au o reacție de spaimă mult mai scăzută decât a oamenilor obișnuiți.
Din exemplele studiate în carte, aflăm că unii dintre cei mai buni oameni de afaceri, spioni, polițiști, politicieni, medici, geniști, avocați, se pot încadra cu succes în categoria oamenilor cu sânge rece. Ce au în comun toți acești oameni?
Capacitatea de concentrare, luarea deciziilor imposibile în situații de criză, lipsa remușcărilor, stăpânirea de sine, șarmul, motivația, hotărârea, curiozitatea, insensibilitatea, abilitatea de a manipula cu ușurință, de a recunoaște și a acționa contra slăbiciunilor celorlalți… ”Cel mai important aspect al insensibilității este că poți dormi noaptea, în timp ce alții nu pot”.
În cazul tresăririi exagerate a unui om normal în timpul vizionării unui film de groază, psihopații reacționează mai puțin intens, ba chiar pot rămâne calmi. Tulburarea psihică poate avea atât avantaje excepționale tipologiilor în cauză, cât și neplăceri excesive. Se pare că și depresia poate prezenta avantaje, deoarece ajută la dezvoltarea interesului și creșterea abilităților de clarificare a problemelor.
De-a lungul timpului și în urma multor studii făcute pentru a înțelege care sunt definițiile psihopatiei, s-au furișat supoziții ale trăsăturilor ce pot fi atribuite geniilor: ascuțimea minții, grație, inteligență, lipsa valorilor personale, incapacitate de înțelegere pentru eforturile umanitare, absența abilității de percepție emoțională.
Trăsătura care ne este insuflată prin educație este empatia, căci încă din copilărie suntem învățați să luăm decizii și să reacționăm la acțiunile celorlalți ținând seama de efectul emoțional al acțiunilor noastre.
Dacă provocăm cuiva suferință, acest comportament imoral ne va afecta pe viitor, datorită faptului că avem conștiință. În cazul psihopaților, conștiința este goală iar empatia lipsește cu desăvârșire, poate și datorită deficitului amigdalei, ce gestionează baza emoțională, memoria și secretarea hormonală.
Anumite studii au evidențiat faptul că persoanele cu grad ridicat de psihopatie pot face diferența între bine și rău, dar acest lucru nu le influențează procesul decizional.
Dacă noi simțim repercursiuni morale atunci când luăm decizii ce au efect negativ asupra altora oameni, psihopații nu constată latura practică a deciziei și nu simt niciun fel de stres sau anxietate. Deși anumiți psihopați pot lua decizii morale, acest lucru este egal cu zero, căci moralitatea unei hotărâri cu siguranță nu îi atinge.
Psihopații au și ei, totuși, sentimente. Deși le lipsesc anumite emoții specifice oamenilor obișnuiți precum: anxietatea, frica și tristețea, ei pot simți: fericirea, bucuria, surpriza și dezgustul, într-o manieră asemănătoare majorității oamenilor.
Chiar dacă le este greu să recunoască frica sau tristețea și nu prea reacționează la amenințări sau pedepse, psihopații pot recunoște figurile vesele și răspund pozitiv atunci când sunt răsplătiți. Totuși, un psihopat are nevoie de o răsplată mai consistentă pentru a fi mulțumit, fericit sau motivat.
Bineînțeles, se pot înfuria, mai ales atunci când sunt provocați sau frustrați că nu și-au atins un scop. Așadar, îi putem răni sentimentele unui psihopat, dar cu siguranță este vorba de sentimente și din motive diferite comparativ cu ale oamenilor normali.
Cartea Înțelepciunea psihopaților, de Kevin Dutton este construită temeinic și cuprinde documentații variate, argumente solide și perfect exemplificate, menite să clintească emoțional cititorii și să le ofere o perspectivă mai profundă asupra vieții.
Un document de specialitate ce merită citit în profunzime. Lectură plăcută!
ACUM GĂSEȘTI CARTEA PE Cartepedia
Alte recenzii de la Kevin Dutton:
